Tu alegi ce e bine și ce nu, dacă drogul tău te ține`ntr-un continuu deja vu.

Fiecare avem limitele noastre. Poate mie mi se pare absolut normal un lucru, dar altcuiva i se pare dus la extremă. Toți avem dreptul la libertate de exprimare, de viață, dar în momentul în care alegi să fii într-o relație, s-ar putea să trebuiască să faci anumite compromisuri. Dacă pe mine mă deranjează ceva, fiind într-o relație e normal să îți spun. Tu alegi dacă poți sau nu poți să nu mai faci încă o dată chestia care mie nu îmi place. Aici intervine nivelul de iubire și respect pe care le ai față de mine. Și viceversa. Iar dacă ceilalți au de comentat în privința asta, nu uita, ei sunt doar personajele colective. Mă rog, ideea e că, știind că pe tine te deranjează ceva, te respect atât de tare încât să mă conformez, pentru că nu e un sfârșit de lume și nici nu pierd nimic. Bineînțeles, aștept asta și din partea ta.

Everybody deserves a second chance

De obicei când vreau să mă deconectez, mă uit la seriale. Pentru că mă fac să fiu atentă la întâmplările lor, mă implic atât de tare în poveștile lor, încât plâng dacă e vreo scenă mai tristă. Dar reușesc. Mă deconectez. De când am terminat de vorbit la telefon, mi-am pus un episod dintr-unul din serialele pe care le urmăresc. De data asta nu a reușit să facă nimic pentru mine că pe tot parcursul m-am gândit doar la tine, fără absolut nicio exagerare..Nu știu cum să descriu ce simt acum, știu doar că m-a speriat atât de tare gândul pierderii tale, încât cred că sunt într-o (ușoară) stare de panică...am stări climaterice, curge apa pe mine, efectiv, apoi mi-e frig și mă învelesc până la gât, îmi amintesc tot și iar mi se supraîncălzește corpul. Nu vreau să nu mă știu a ta, nu vreau să nu te știu al meu. Nu vreau să te pierd, nu vreau să-ți mai greșesc, nu vreau nicio clipă să nu te respect, iubesc...Știu cât de tare am greșit, știu că nu merit nimic, dar te vreau înapoi. Vreau să fiu a ta, doar a ta. Vreau sfârșit de conversație în care să mă pupi și să te pup. Te vreau pe tine, doar pe tine. Când ai început să urli la mine, m-am îndrăgostit și mai tare de tine. Sunt un om al cuvintelor, I need words, iar dacă asta înseamnă să fii mai dur, fii. Fă-mă să înțeleg tot. Nu vreau ocolișuri și nu vreau să-ți ascunzi simțirile sau să le spui pe lângă că "poate o să-nțeleagă". Sunt un om al cuvintelor, da. Îmi doresc să fiu iubita pe care ți-o dorești și pe care o meriți. Dar pentru asta, mai am nevoie de o șansă de la tine, dacă ești dispus să o oferi. Te iubesc.


Everybody deserves a second chance.

Do you love me? Cause I do and I will. Forever.

Vulcan de emoții și trăiri. Așa o descria el în mintea lui și așa și-o dorește mereu. Știe că e singura femeie care îl mai poate face să simtă ceva, știe că e atât de răvășit de trecutul celeilalte încât doar provocările ei îl mai pot atinge. Tresare de fiecare dată când, pe stradă, simte parfumul discret și totuși atât de năucitor pe care îl poartă ea, zeița zilelor de vară. Își aduce aminte de ea de fiecare dată când, într-un bar, pe o masă, vede un pachet de țigări - Sobranie Slims Blues și, deși se panichează, se roagă să fie al ei, se roagă s-o întâlnească din întamplare și sa dea vina pe destin. "Destinul ne vrea împreună.", și-ar spune el. Dar nu e ea și pachetul nu e al ei, iar destinul...destinul își spune clar punctul de vedere.
Ei au fost mereu ca vremea. Atât de frumoși, dar atât de diferiți încât asta i-a despărțit. Nu au fost așa puternici cum și-ar fi dorit. Ea era intensă, spontană, nebună și el a fost mereu un om liniștit. Diferențele au fost cele care i-au făcut să se dorească atât de tare și tot ele au fost cele care, în final, i-au despărțit. Și totuși, a fost a doua femeie care i-a atins sufletul, dar i l-a atins atât de tare încât l-a răvășit. Și la ea s-ar întoarce întotdeauna și s-ar lăsa distrus iar și iar și iar de acel vulcan care oricât de liniștit ar putea fi câteodată, el știe - la un moment dat erupe și distruge totul în jurul lui. Așa că se retrage în camera lui și mai fumează o țigară și se chinuie sa dea totul uitării. Dar e al ei. Pentru totdeauna.

Mai mult ca perfect.

Trebuie să scriu despre tine pentru că te simt atât de cald în sufletul meu încât îmi vine să urlu de fericire și de fiecare dată când îmi treci prin minte, fața mi se luminează și zâmbetul mi se lărgește până la urechi. Știind că peste doar două săptămâni îți voi simții mirosul, buzele, îmbrățișarea, mă emoționez și mă fericesc mai ceva ca un copil. Îmi imaginez cât de mult o să te terorizez cu poze, cu sărutări, trăiri speciale. Aștept să savurez alături de tine adierea vântului într-o seară frumoasă de vară, să te duc în locuri frumoase, să-ți pun melodii speciale și să-ți spun cât de mult mă făceau să mă gândesc la tine și cât de mult te-am așteptat. Acum încep să devin atât de nerăbdătoare și îmi pare bine când, seara, pot să mai șterg o zi de pe listă, că așa, ești mai aproape. Nimeni nu mă cunoaște mai bine decât mine și știu că atâta emoție o să adăpostesc în mine încât înainte cu o noapte să te văd nu o să dorm. O să fie cea mai frumoasă așteptare. Ahhhh!!! Te vreau alături de mine atât de puternic, atât de sincer, atât de devotat...

LUCKY!

As vrea sa fiu tare. As vrea sa fiu fata puternica ce nu e doborata de nimic. As vrea, ca si atunci cand am zile proaste, sa nu observe nimeni...sa stiu doar eu si sa-mi afisez zambetul oricand ies undeva, oricand ma intalnesc cu cineva. Si nimeni sa nu stie cand, zambetul se zbate sa se tina, ca sa nu coboare siroaie de lacrimi pe obrajii mei. Da, chiar mi-ar placea sa fiu asa, dar asta ar insemna sa fiu de piatra, sa fiu cine nu sunt.
Caci eu sunt copilul care isi varsa si ultima picatura de lacrima dupa catelul pe care il avea de 11 ani si care, in lupta cu batranetea si cu boli grele, a pierdut batalia si a murit. Sunt eu, cea care de 2 ore plang pentru asta fara incetare. Ma opresc, ma pierd in ceva serial cateva minute, imi amintesc si o iau de la capat. Pentru ca era catelul meu drag, pentru ca l-am iubit si il iubesc cum nimeni altcineva nu a facut-o si nu o va face vreodata si nu il voi uita niciodata ca a fost frumos, special, deosebit.
Sunt mandra ca sunt asa, ca stiu ca am un suflet bun si stiu iubi. Si nu as putea trece in nicio clipa prin asta fara cei care ma iubesc si ma accepta pentru tot ceea ce sunt.

Când există oameni care mă încurajează și au încredere în mine, mă descurc. În momentul în care îmi zice cineva important din viața mea că nu sunt bună de nimic, e ca și cum îmi însămânțează ideea aia în cap și chiar nu mai îs bună de nimic. Mă panichez și mă stresez și am impresia că sunt acul din carul cu fân. Sau, mai bine zis, un mic firicel de iarbă de pe o plajă mare și lată. Nu-mi place deloc situația asta...nu îmi place negativismul care crește în mine și urăsc să zic asta, dar într-adevar, în lumea în care trăim totul se rezumă la bani. Căci dacă îi ai, poți face ceea ce vrei să faci. Dacă nu îi ai, te stresezi să îi faci și nu te mai poți bucura de nimic. M-am săturat!!!

Am zărit lumina - Marin Sorescu

Am zărit lumina pe pământ
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi
Sănătoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?
Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi servi, totuşi
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.

Monolog.

Inima mea e la tine..nu, nu a fost alegerea mea să ți-o dau, a fost o întâmplare, a fost un lucru imprevizibil și pe care nu îl puteam ocoli...nici tu nu știai că se va întâmpla, dar, până la urmă, cine știa? Nu noi, asta-i sigur....Dar nu, nu mă înțelege greșit, nu-mi pare rău, sunt fericită că s-a întâmplat așa pentru că până acum ce am descoperit în tine sunt chestii și gesturi pe care sincer, nu credeam că un bărbat le face...Te-ai șlefuit frumos, ca un diamant și ești de neprețuit. Sunt convinsă că faptul că din adolescență te-ai crescut tu, pe puterile și umerii tăi au contribuit foarte mult la formarea bărbatului care ai ajuns să fii până acum și faptul că între noi s-a întamplat schimbul de sentimente acum este perfect, pentru că un moment mai bun nu se putea. Perfect timing, baby, perfect timing...Mai devreme nu eram eu capabilă de iubirea ta, mai târziu poate era prea târziu, dar atunci când s-a întâmplat a fost momentul în care aveam cea mai mare nevoie de tine și ai venit, mi te-ai arătat și m-ai cucerit cu adevărat.

Da, inima mea e la tine, te rog, ai grijă de ea, că e fragilă și se poate sparge oricând, iar cioburile...va trebui să le culeg eu...lucru care nu e imposibil, dar fărașul l-am aruncat, așa încât să îl găsească o altă persoană care are nevoie de el.

Da, inima mea e la tine și sper că așa va rămâne mereu, protejeaz-o, căci eu pe a ta am pus-o într-un seif și nu am de gând să-l mai deschid vreodată.

Summer!

Vara este o persoană. Vara este o domnişoară tânără, bronzată, cu un corp superb. Are sâni medii, naturali, frumoşi, nu are urme de costum de baie, are părul blond şi cârlionţat. Iubeşte marea în toate ipostazele ei...o iubeşte când e liniştită, dar şi când e agitată, cu valuri imense şi periculoase. Adoră zilele călduroase, normal, dar ştie că şi ploaia e frumoasă şi romantică şi o acceptă ca atare, căci această domnişoară frumoasă ia mereu lucrurile pozitive din tot. E cea mai optimistă persoană şi se îmbracă mereu cu fuste şi rochiţe viu colorate. Galbenul e culoarea ei preferată şi cel mai mult îi place să-l asorteze cu roşu sau verde. Vara este, în esenţa ei, o domnişoară rebelă care ştie ce vrea. Este o veşnică îndrăgostită. Iubitul ei este un tânăr chipeş, bărbos şi bronzat, un bărbat foarte puternic, chiar dacă nu o arată mereu, dar ea îl cunoaşte foarte bine. El este Soarele, cu care câteodată se ceartă, ca în orice relaţie, dar asta se întâmplă mereu din cauza Norilor. Ei călătoresc foarte mult, de cele mai multe ori împreună, chiar dacă Soarele mai merge în scurte călătorii prin lume şi fără ea.
Cel mai mult îmi place despre ei faptul că pot fi în mai multe locuri în acelaşi timp, parcă ar avea clone. Cred că ar trebui să se căsătorească, chiar dacă relaţia lor deja e destul de formală şi cunoscută.
Vara este Femeia Perfectă şi Soarele - Bărbatul Perfect, dar s-au găsit şi se iubesc, iar iubirea lor e veşnică.

Stop joc !

Aş ! Am !

Ştiu că mi-ai zis că prezentul contează şi sunt perfect de acord…eşti cel mai frumos prezent pe care aş putea să-l am. Tu. Dar, inevitabil, ne gândim şi în viitor. Nu trăim în el, nu am putea, decât dacă, eventual, am fi într-o continuă stare de visare...iar în momentul în care eu îmi imaginez un viitor, mi-l imaginez cu tine. Văd dimineţi când m-aş trezi în braţele tale şi te-aş săruta uşor, nu prea apăsat, aşa, ca o adiere de primăvară, m-aş ridica şi aş păşi încet spre bucătărie unde ţi-aş prepara o cafea luuungă şi un ceai verde cu o felie de lămâie. L-aş lua din dulăpiorul în care am avea multe sortimente de ceaiuri. Am avea multe recipiente drăguţe albe şi verzi, farfurioare în diferite forme în care ţi-aş pune bucăţi de fructe. Ţi-aş rupe câteva bucăţi de Toblerone – ciocolată neagră şi le-aş aşeza într-un bol micuţ alb. Ţi-aş pregăti un sandwich sau o salată şi le-aş face un decor deosebit. Le-aş aranja frumos pe o tăviţă şi aş pune şi o lumânare plus nelipsitul antibiotic din fiecare dimineaţă. Apoi, aş veni înapoi în cameră şi te-aş săruta din nou, de data asta mai apăsat şi te-aş invita în bucătărie să ne bucurăm împreună de acel mic dejun deosebit. Aş face multe poze şi aş preţui fiecare clipă alături de tine, zâmbetul, ochii, parfumul, esenţa ta. Am avea o bibliotecă frumos aranjată cu tot felul de cărţi - ale mele, ale tale pe care am îmbogăţi-o în timp. Ar creşte, alături de noi şi de iubirea noastră. Am avea un pick-up şi multe viniluri cu melodiile clasice pe care tu le preferi şi un spaţiu special pentru fagotul tău. Un pian micuţ şi chitara mea roz. Ar fi colţul musical. Văd duminici în care am citi şi am cânta. Văd simplitatea lucrurilor frumoase pe care le-am descoperi în fiecare zi împreună. Alături de tine aş învăţa să prepar supică, poate aş învăţa câteva acorduri la chitară, la pian şi aş învăţa în fiecare zi un lucru nou despre iubire. Văd seri senine şi nopţi pline de dragoste. Poate m-aş lăsa şi de fumat, chiar dacă-mi place atât de mult gestul în sine, dar iubindu-te aş fi fericită mereu. Ti-aş mângâia mâinile frumoase şi ţi-aş şopti la ureche că te iubesc. Aş merge cu tine în excursii pline de plimbări şi aş descoperi sufletul mării din nou de fiecare dată când aş zări-o. Ţi-aş săruta buzele cu aceeaşi sete mereu şi ţi-aş spune Bună mimimeaţa iubire, iar seara, înainte de culcare, ţi-aş săruta pleoapele, m-aş îngrămădi la pieptul tău şi ţi-aş spune Noapte bună frumosul meu. Ţi-aş oferi cele mai sincere zâmbete şi cele mai frumoase zile în care, după cum bine ştii, soarele ar străluci mereu, oricât de înnorat ar fi afară.
…iar tu…ai fi cel mai împlinit bărbat, căci eu, ţi-aş oferi totul şi multe altele în plus.

Nu, nu sunt planuri, sunt simple idealuri şi dorinţe venite într-o frumoasă zi în care tu eşti, ca întotdeauna, prezent în sufletul meu…pentru că nu-mi pot imagina nimic fără tine.







...jumătăţii mele pierdute şi regăsite.

Terminalul 2 - poarta către iubire.

Aeroport. O sursă de zâmbete, fericire, dar în acelaşi timp de lacrimi şi multă tristeţe. Paradoxal, este o încăpere care are accesul spre multe destinaţii, dar care adăposteşte sentimente aflate la polul opus unele de altele. Câte zâmbete a văzut aeroportul e imposibil de zis. Lacrimi de bucurie când cineva drag soseşte şi infinite lacrimi la plecare. E greu pentru toţi la despărţire. Unei mame care îşi lasă copiii în urmă, nepoţi, familie, pe toţi cei dragi ; unui cuplu care nu ştie când e următoarea revedere etc. Aşa e, dragostea e mai intensă după o perioadă de distanţă, dar asta nu înseamnă că nu e al naibii de greu.


Stăteam azi în aeroport, minunata punte de plecări, respectiv sosiri şi îmi imaginam venirea lui. Îmi imaginam că de undeva, de pe o poarta iese el, cu acelaşi zâmbet sincer şi sar la el în braţe şi nu ma mai desprind. Îi vedeam ochii verzi de fericire şi pe ai mei adăpostind câte o lacrimă pe care, oricât de mult m-am abţinut să o păstrez, nu am reuşit, aşa că şi-a croit drum pe obrajii mei. Îl sărutam şi mă strângea în braţe aşa cum numai el ştie şi timpul…el se oprise în loc sau cel puţin aşa aveam impresia pentru că extazul pe care-l simţeam făcea să dispară totul în jurul nostru. Oamenii, magazinele, pereţii şi orice lucru sau făptură prezentă de acolo erau martorii declaraţiilor de dragoste pe care inimile noastre şi le făceau bătând cu putere în piept. Parcă se auzea muzica pe care o creau. Era intens, delirant, absolut.


A fost un vis pe care l-am creat în mintea mea, părea real, ce-i drept. Abia aştept să-l împlinim, iubirea mea. Când va fi cazul, eu voi fi acolo, în dreptul porţii sosiri plină de dorinţa de a-ţi săruta din nou buzele perfecte.

Am zis.

Am găsit urmatoarea afirmaţie undeva pe net: "O cămaşă bărbătească pe o femeie dezbrăcată e ca un steag ridicat pe o cetate cucerită."

Şi dezvolt ideea pentru tine.

Am zis că mi-e dor să-ţi port cămaşa după ce facem dragoste. Am zis-o, aşa, mai indirect. Am zis ceva în genul "mi-e dor de tine", dar printr-un mesaj ascuns în spatele unei cămăşi. Am zis că eşti minunat, la fel de minunat ca un răsărit de soare într-o zi toridă de vară. Am zis că buzele tale sunt frumoase, dar în momentul în care buzele tale le acoperă pe ale mele, devin superbe. Am zis că-mi place calmul tău şi bărbăţia ta, pasiunea din nopţile pline de noi şi bărbatul care eşti. Am zis că mi-e dor de furtuna pe care noaptea ştim s-o creăm. O furtună frumoasă de vară, urmată de soare şi curcubeu. Am zis că strălucim fiecare separat, pentru că am fost facuţi să fim oameni buni, dar când suntem împreună scânteia poate fi văzută de o lume întreagă. Am zis că mă bucur de fiecare moment în care eşti prezent în viaţa mea şi sunt nerăbdătoare, dar totuşi răbdatoare să îţi simt mâinile peste corpul meu şi buzele perfecte, să-ţi simt braţele cum mă înconjoară şi să pot să te sărut, îmbrăţişez, răsfăţ cu mângâieri şi zâmbete.




...e joi şi îmi e dor de noi. [chit că teoria poate fi aplicată în fiecare zi a săptămânii, dar astăzi rimeaza].

...cuz I fall in love with you more and more with every day and every second that passes by.

IUBESC.

Iubesc. Pur, simplu, frumos. În mii de culori şi forme. Şi scriu despre asta pentru că asta simt. Îl simt prezent prin fiecare respiraţie. Îl simt aproape chiar dacă e atât de departe. Experimentez cele mai frumoase sentimente şi trăiri şi sunt o norocoasa...căci nu toată lumea ajunge să simtă ce simt eu acum.

Mă faci să vibrez şi să vad culorile mult mai intense ca altă dată.

Amuzant.

...căci îmi e drag şi dor de el.

homOFFobia. Din inimă, pentru inimi.

Există multă nedreptate în lumea asta..care vine din toate părţile, pe toate domeniile...dar în această postare vreau să vorbesc despre nedreptatea adusă persoanelor gay. Da, GAY. Ceea ce un homofob nu înţelege, e că în momentul în care te naşti, nu ai de ales nimic - nici familie, nici culoarea ochilor, greutatea corporală şi nici înclinarea sexuală - nimic. Fiecare om e special, e unic. Atunci când tu condamni un om pentru că e gay, e ca şi cum altul te-ar condamna pe tine că ai ochii căprui sau verzi sau ce culoare or fi ei. Atunci când tu condamni o fată sau un băiat pentru felul de a fi, în mod indirect, te condamni pe tine. Gândiţi limpede, cu sufletul, cel puţin o data ! Ce contează că N zice că e urât ? Şi, până la urmă, de ce trebuie să judecaţi ? De ce nu putem fi suflete în trupuri care trăiesc în puţină armonie ? Nu alegi ceea ce eşti şi nu alegi ceea ce-ţi place. It`s human nature. Poţi fii scriitor, cântăreţ, vânzător, bibliotecar, învăţător, poţi fii ceea ce vrei tu, fără ca sexualitatea să stea în calea acestui lucru. Există tineri, care, fiind gay şi în acelaşi timp nefiind acceptaţi de propria familie, de proprii prieteni sunt determinaţi să-şi ia viaţa. Lucru care nu e ok. Aşa ceva nu ar trebui să se întâmple. Fiecare suntem speciali în felul nostru. Fiecare avem o latură artistică pe care trebuie să o ascuţim, să o şlefuim, căci daca e lăsată în neştire, se pierde.
Persoanele GAY sunt persoane NORMALE. La fel de speciali ca oricare din noi, din voi. Acceptaţii şi terminaţi cu gândirea asta depăşită de timp. Homofobia nu este ceva cu care oamenii se nasc ! Aceasta le este indusă în timp. Stop being that !
--> recomand filmul inspirat din realitate "Prayers for Bobby"


...sufletului meu pereche.

J`aurais desiré qu`il ne doive pas partir.

EL mă face fericită. Mă face să mă îndrăgostesc şi mai tare de fiecare dată când îl văd. Şi îl văd în fiecare clipă în poze, în gând, în suflet. Am impresia că toate suferinţele din trecut el le-a şters cu sarutările lui calde, la fel cum ar fi fost scrise cu băţul pe plajă şi un val le-a curăţat. EL e valul MEU. Şi eu sunt atât de a lui...
Îmi încep ziua cu gândul la acest bărbat care mă face să vibrez. Al meu. Bărbatul meu frumos, artist, romantic, dulce, pasional.. Parcă am început să mă întregesc. Parcă ceaiul are o culoare mai frumoasă şi cafeaua e mai aromată. Simt cum mă face să strălucesc şi simt cum eman pozitivitate. Datorită lui. Mi-e dor de el în fiecare clipă şi aştept cu nerăbdare să ne întregim. Îmi închei ziua în acelaşi mod. Cu gândul şi sufletul în locul în care e el.
Nu pot să susţin ca ştiu ce e fericirea. Cred că e diferită pentru fiecare. O percepem în alte moduri şi tipuri şi feluri. Dar acum simt că e bine. .iar când ne revedem, va fi perfect.

Laura Stoica - Mai frumoasă

O mie de motive şi încă o mie pe lângă.

Mă simt cea mai frumoasă atunci când mă trezesc dimineaţa, ciufulită, cu urmele sărutarilor tale, mă îmbrac [,] cu tricoul tău, mă aşez pe marginea patului şi te privesc cum dormi. Când mă trezesc noaptea şi tu dormi cu spatele la mine, dar te întorc eu, stai liniştit şi te trezeşti pentru câteva secunde, mă priveşti cu ochii tăi frumoşi şi pe jumatăte închişi, îmi zâmbeşti cu zâmbetul tău deosebit care mă face să tresar de fiecare dată când îl văd sau mi-l amintesc şi apoi mă iei în braţe. Mă adăposteşti în braţele tale protectoare unde simt că nimeni şi nimic nu mi-ar putea face rău. Mă simt specială de fiecare dată când îmi vorbeşti, de fiecare dată când îmi scrii, de fiecare dată când îmi spui "frumoasă". Pentru că mă faci să mă simt o prinţesă într-o poveste în care tu eşti prinţul meu. Pentru că atunci când faci dragoste cu mine e mai mult ca perfect. Eşti acolo, trup şi suflet, alături de mine. Pentru că îmi place să-ţi simt fiecare bătaie a inimii, pentru că îmi place să te aud că respiri lângă mine. Pentru că m-ai găsit şi m-ai vindecat. Pentru că pot să fiu EU cand sunt cu tine şi îmi place tot ce eşti TU. Pentru că totul are sens când mă ţii în braţe. Pentru că îmi bate inima de mii de ori mai tare de fiecare dată când mă săruţi. Pentru că eşti bărbatul care mă face să zâmbesc oricând, la orice oră. Pentru că eşti tu. Pentru că sunt eu. Pentru că suntem noi doi. Şi pentru că m-am îndrăgostit de tine iremediabil. Pentru că atunci când ceva mă supără, mă uit la pozele cu noi şi mă simt mai bine. Pentru 1000 de motive şi încă o mie pe lângă. Pentru că râsul tău mă provoacă. Pentru că-mi place când îmi atingi sânii şi îi săruţi. Pentru că-mi place când mă mângâi. Pentru că sunt terminată când te văd şi parcă încep să tremur. Pentru că ador să beau cafeaua cu tine. Şi să fac duş cu tine şi să îţi sărut fiecare milimetru din corp. Pentru că pot să comunic cu tine. Îţi mai spun ? Ţi-aş mai putea spune mii de motive pentru care nu am de gând să te las să ieşi din viaţa mea. Pentru că eşti glumeţ şi serios şi încântător. Pentru că dacă mă gândesc la tine aş putea scrie romane întregi de poveşti de iubire imaginate şi neimaginate. Pentru că ai avut grijă de mine când m-am încărcat de alcool şi m-ai adus acasă. Pentru că în prima noapte de dragoste ai vrut să pleci, dar ai rămas. Pentru că m-ai trezit dimineaţa cu zâmbetul pe buze şi sărutul tău dulce. Pentru toate astea şi multe altele pe langă. Pentru tot ceea ce sunt eu cand sunt cu tine sau când mă gândesc la tine. Pentru că faci din mine un om mai bun. Pentru că m-ai făcut să te iubesc.

J.Lo - Dear Ben

And the sex and the smiles and all this perfection.

Trăia oarecum în trecut. Asta pentru că avea nevoie de iubire, dar nimic nu era bun, aşa că, se hrănea cu amintirile ce i-au rămas din iubirea aia atât de frumoasă şi crudă şi rebelă pe care a avut-o. Şi oricum, nu credea în posibilitatea unei noi iubiri, în care să poată zâmbi în orice clipă. Dar a venit, s-a strecurat pe sub pielea ei ca un virus şi i-a izbit de pereţii stomacului mii de fluturi în sute de culori şi forme şi marimi. Se simţea ca într-un film în care, alături de el, a primit cel mai bun rol. Zile de euforie, de dragoste, de îmbrăţişări şi sărutări şi orgasme şi ţigări au urmat după acea noapte de beţie în care ei s-au înţeles atât de bine şi au râs atât de mult împreună încât el şi-a făcut curaj şi a sărutat-o. Parcă afară nici nu mai era iarnă şi nici frig, iar zăpada parcă înlocuia nisipul fin de pe o plajă perfectă de la mare. Şi ei călcau pe nisip şi se sărutau, se îmbrăţişau, cântau şi dansau pe muzica perfectă pe care inimile lor o compuneau bătând la unison.
I`m having the time of my life these days with you, a zis ea.
Same here, a răspuns el.
Îi plăcea să-i ia cămaşa şi să o poarte. Atât avea pe ea, cămaşa lui. Şi ei îi plăcea şi el adora tot. Îi adora părul creţ şi ciufulit, zâmbetul de copil, îmbrăţişările de femeie care îl simte, îl doreşte, îl ademeneşte de fiecare dată cu câte un sărut furat. Iar ea, în câteva zile, a ajuns să ţină atât de mult la el încât parcă era ireal.

I`m in this movie with you and I love every moment of it.

Un film prost.

Îşi ţinea ţigara între buzele crăpate şi privea în gol. Era dezbrăcat, stătea pe parchetul din camera verde şi asculta muzică. Ar fi preferat să aibă un pai, în fond şi la urma urmei e natural, mai sănătos, fără toate chimicalele posibile şi imposibile…ar fi preferat să fie la mare, undeva pe plajă, să respire aerul sărat şi să se întinda pe nisip, să închidă ochii şi când îi deschide să fie ea, acolo, lângă el, să-şi treacă mâna prin părul lui şi să-i sărute obrazul bărbos. Închide ochii şi parcă dorinţa puternică îl transpune exact în visul avut…era actorul principal dintr-un film perfect, când un acord puternic de chitara îl trezeşte brusc din visare. Ţigara era aproape de filtru şi fumul parcă dansa perfect pe muzica lui. Se ridică şi o aruncă în scrumiera arhiplină, schimbă muzica şi se duce să facă un duş. “Eram doar actorul unui film prost.” ..îşi spune în gând. “…dar măcar era filmul meu.”

You come to me. Find your ways into my bones, my joints, my veins.

Eu nu vreau să fiu o prinţesă sau o regină într-un palat, într-o poveste, peste mări şi ţări. Nu vreau nici măcar un palat. Ce să fac eu cu el ? Viaţa aia e prea complicată, prea tristă, prea rece. Totul trebuie făcut conform anumitor planuri, pentru că, doamne fereşte dacă strici imaginea roialităţii, s-a dus la naiba tot. Acolo aparenţele contează. Nu, nu vreau asta. Eu vreau să fiu prinţesă ta pentru că m-aş mulţumi să mă cuibăresc la pieptul tău în fiecare seară într-o căsuţă simpatică plină de desenele tale şi lumanările mele, ceşti pline de ceai verde şi roşu şi negru indulcit cu miere; şi cafea, da..cafea în fiecare dimineaţă cu două pliculeţe de zahăr şi puţin lapte....dar tu ai ştii că eu prefer capuccino şi m-ai surprinde de fiecare dată pentru că l-ai face cu iubire, exact aşa cu m-ai învăţat. Ne-am uita la filme, la documentare şi am asculta muzica ta sucită şi ne-am iubi pe muzica mea la fel de sucită. Am avea pe frigider o tăbliţă cu magnet şi ţi-aş scrie în fiecare dimineaţă cât îmi eşti de drag, dar de fiecare dată cu alte cuvinte şi sub alte forme, iar când aş veni acasă aş găsi din partea ta răspunsul prin tot felul de desene nebune. Ţi-aş aminti în fiecare zi "Să nu uiţi de inima ta" şi tu mi-ai surprinde în poze fiecare expresie dubioasă pe care ţi-aş adresa-o. Am ieşi în oraş şi împreună şi separat, tu cu prietenii tăi, eu cu ai mei, dar ne-am intoarce mereu unul la celălalt după toată agitaţia din cluburi. Duminica ar fi ziua în care ne-am relaxa. Ziua în care am sta în pat şi am citi. Apoi, după-masa am găti împreună şi am mânca, am bea câte un pahar de vin roşu, poate am fuma şi un cui şi am povesti. Ne-am relaxa unul în braţele celuilalt şi totodată ne-am oferi libertate. Acel spaţiu personal de care are nevoie toată lumea. Mi-ai pătrunde în inimă cu iubirea. Ţi-aş simţi dragostea în oase, în vene, în tot. Am face baie împreună cu multă multă spumă şi doar la lumina caldă şi calmă a lumânărilor. Ne-am certa din când în când din tot felul de nimicuri ca să ne oferim puţină adrenalină. Eu aş plânge şi tu te-ai supăra, ai da cu pumnul în perete, apoi m-ai strânge în braţe şi am rezolva conflictul.
Nu ar fi o viaţă perfectă din toate punctele de vedere, dar mie nu-mi trebuie perfecţiunea. De perfecţiune te plictiseşti. Dar ar fi viaţa noastră, în palatul nostru din povestea noastra.

Ane Brun - These days