"Trebuie să recunoaştem că toate jocurile dintre un bărbat şi o femeie, chiar şi cele mai literale sunt implicit sexuale."

Magicianul - John Fowles

luni, 29 octombrie 2012

-Mai eşti cu el ?
-Nu, s-a terminat. Pentru totdeauna.
-Şi îl mai iubeşti ?
-O s-o fac mereu..
-De ce ?
-A fost prima mea iubire şi ştii cum se zice: "Prima iubire n-o uiţi niciodată."
-Până la a doua.
-Poate.
-De ce îl iubeşti ?
-Pentru tot ce nu văd ceilalţi în el..
-Plângi ?
-Nu.
-Ai lacrimi în ochi.
-Aşa sunt ochii mei când vorbesc despre el, strălucesc.
-Te-a părăsit el sau l-ai părăsit tu ?
-Iubirea ne-a părăsit pe noi.
-Şi cum te simţi ?
-Doare..
-Inima ?
-Tot.
-O să treacă..
-Aştept...

duminică, 28 octombrie 2012

vineri, 26 octombrie 2012

Sueño de una noche de verano

Stau câteodată şi mă gândesc intens la faptul că undeva în lumea asta există un suflet care se mulează perfect cu sufletul meu. O jumatate pe care eu am pierdut-o şi încă nu am regăsit-o. Şi mă întreb, oare baiatul acela ce face în momentul acesta ? În timp ce eu scriu, şterg, scriu din nou, zâmbesc, plâng, sufăr, îmi consum energia pe n+1 lucruri nesemnificative...el ce face ? Cine e el, de fapt ? Unde e ? Cum e ? Oare zâmbeşte acum ? Poate se uită la un serial şi mănâncă popcorn :)
I-aş putea spune că sunt nefericită, că îl aştept să ne întregim. Aş putea să îi spun că fac în fiecare zi greşeli, dar aşa suntem noi - greşim ca să putem învăţa să nu mai facem aceeaşi eroare din nou.
Momentan îmi lungesc durerea. Momentan, sunt un simplu om care nu ştie cum să oprească un joc ce l-a început, se bucură de el, dar ştie că are urmări. Sunt aceeaşi, dar cu câteva cicatrici în plus. Sunt tot eu - cea care iubeşte din tot sufletul, suferă, se luptă pentru iubire, este naivă, inocentă şi în cele mai urâte momente continuă să creadă în dragostea adevărată.
Sunt cea care îşi aşteaptă sufletul pereche pentru a scrie cu inima iubirea. Şi asta voi rămâne mereu, chiar dacă poate cealaltă jumătate nu-şi va găsi niciodată drumul spre mine.
...dar voi zâmbii mereu.

luni, 22 octombrie 2012

"Se pare că renunţ la tine doar ca să pot să te vreau iar."

duminică, 21 octombrie 2012

‎"vezi că mi-am lăsat inima la tine, nu ştiu ce poţi face cu ea, găseşte-i o întrebuinţare, mie nu îmi trebuie, pune-o în pivniţă, poate e ca vinul, o să valoreze ceva peste ani, măcar atât să îţi las şi eu ţie dacă tu mă faci să zâmbesc fără să ştii."

sâmbătă, 20 octombrie 2012

The return to innocence.

Aud de foarte multe ori de la oamenii din jurul meu faptul că nu au spus niciodată unei anumite persoane "Te iubesc", chiar dacă o fac din tot sufletul..lucru destul de ciudat. E ca şi cum lumea asta se lasă condusă mereu de frica de abandon. Ok, nu mi se pare în regulă să spui cuvintele unei persoane doar pentru a face gelos/geloasă pe altcineva...e de-a dreptul penibil. Majoritatea oamenilor urăsc telenovelele, dar îşi transformă viaţa într-una.
Nu spun "Te iubesc" oricui, dar când o spun, înseamna că o şi simt. Chiar dacă trăim într-un mediu în care au devenit mai importanţi banii şi alte chestii care umbresc privirea oamenilor şi chiar dacă în ultima vreme mi-am pierdut atâta de tare încrederea în oameni, că m-au rănit - unii intenţionat, alţii neintenţionat - ideea e că am ajuns să sufăr şi să-mi pierd speranţa...dar în adâncul sufletului meu, eu ştiu că încă există persoane frumoase.

And then again, poate sunt iar naivă. Un lucru e cert - întotdeauna voi rămâne copilul inocent pe care EL l-a iubit cândva.

Enigma-The return to innocence.

vineri, 19 octombrie 2012

Wicked games.

Întotdeauna mă întorc. Întotdeauna ne întoarcem. Sau poate doar eu. Sunt conştientă de faptul că ne iubim. Cred că niciodata nu vom înceta să ne iubim unul pe celălalt. Deşi eu mai mult...aşa a fost mereu. Eu l-am lăsat în momentul în care mi-am pierdut răbadarea. Atât de greu şi de real a fost, dar fericirea deja era de ocazie. Într-o relaţie, pe măsură ce trece timpul, aştepţi tot mai multe...în fond şi la urma urmei, eu nu l-am lăsat pentru că nu îl mai iubeam, ci fiindcă nu mă iubea destul. Dar după 3 luni de zile în care nu ne-am văzut şi vorbit, am revenit acasă şi l-am văzut din prima zi, de parcă universul mi-ar fi spus "Uite, tâmpito, ţi-l aduc în cale din nou." Nu a fost zi în care să nu mă gândesc la el. Aşa că, după 3 luni, într-un moment de slăbiciune maximă, am cedat. L-am sunat, ne-am văzut şi Universul iar mi-a dat o palmă. După două zile, i-am scris din nou. Ne-am întalnit şi am petrecut o noapte şi o zi împreună..şi nu înţeleg de ce a fost totul atât de perfect. Şi nu ştiu dacă o să trec vreodată peste iubirea asta atât de specială şi distructivă. Dar l-am simţit acolo, alături de mine, ca şi cum timpul nici nu ar fi trecut peste noi. Am fumat din nou, împreună Kent 8. Ne-am pierdut, din nou, împreună în aceleaşi shot-uri de jaggermeister şi alte băuturi care nu reuşesc nicicum să ne spele sufletele atât de triste şi murdare. Dar după atâta perfecţiune, a trebuit să revin la realitate...căci el, aparţine unei alte fete acum.


Melodia acestei zile.

duminică, 14 octombrie 2012

“I was in the winter of my life and the men I met along the road were my only summer. At night I fell asleep with visions of myself dancing and laughing and crying with them. Three years down the line of being on an endless world tour and my memories of them were the only things that sustained me, and my only real happy times. I was a singer, not a very popular one, who once had dreams of becoming a beautiful poet but upon an unfortunate series of events, saw those dreams dashed and divided like a million stars in the night sky that I wished on over and over again, sparkling and broken. But I didn’t really mind because I knew that it takes getting everything you ever wanted and then losing it to know what true freedom is. When the people I used to know found out what I had been doing, how I had been living they asked me why. But there’s no use in talking to people who have a home, they have no idea what it’s like to seek safety in other people, for home to be wherever you lie your head. I was always an unusual girl, my mother told me I had a chameleon soul. No moral compass pointing due north, no fixed personality. Just an inner indecisiveness that was as wide and as wavering as the ocean. And if I said that I didn’t plan for it to turn out this way, I’d be lying because I was born to be the other woman. I belonged to no one who belonged to everyone, who had nothing who wanted everything. With a fire for every experience and an obsession for freedom that terrified me to the point that I couldn’t even talk about, and pushed me to a nomadic point of madness that both dazzled and dizzied me. Every night I used to pray that I’d find my people and finally I did, on the open road. We had nothing to lose, nothing to gain, nothing we desired anymore except to make our lives into a work of art. Live fast. Die Young. Be Wild. And Have Fun. I believe in the country America used to be. I believe in the person I want to become. I believe in the freedom of the open road. And my motto is the same as ever I believe in the kindness of strangers. And when I’m at war with myself, I ride. I just ride. Who are you? Are you in touch with all of your darkest fantasies? Have you created a life for yourself where you’re free to experience them? I have. I am fucking crazy. But I am free” - Lana del Rey - Ride