O pierdere nu e niciodata usor de acceptat, desi trebuie sa ne gandim ca ii e mai bine unde merge. Toata viata asta este de fapt o pregatire pentru adevarata viata, suntem supusi la multe incercari si uneori ne lovim de boli mai mult sau mai putin grave. Nu am fost niciodata foarte apropiata de bunicul meu, dar mereu l-am iubit. .nu ai cum sa nu iti iubesti familia. A fost o persoana care nu isi prea arata sentimentele, era rece, dar in momentul in care am fost la el la spital, dupa prima operatie, m-a mangaiat pe cap, coplesindu-ma astfel de emotii care au sfarsit cu lacrimi. Atunci am inteles cu adevarat cat de mult il iubeam. Astazi a incetat sa mai fie fizic alaturi de noi, dar ne va supraveghea si ne va ingriji dintr-un loc mai bun. Astazi, oficial, declar ca mi-am iubit, imi iubesc si imi voi iubi bunicul, chiar daca nu eram tocmai nepoata lui preferata.
R.I.P.
