Ei, amandoi, au ramas nemiscati, inghetasera momentul si l`au transformat in eternitate...el, Nexus, a adormit in timp ce ea, Eva, ii masa tamplele si se juca in parul lui scurt...Ramasa trezita si fara nicio urma de dorinta de a dormi, isi aprinde o tigara, isi pune muzica ce ii place mai mult din playlistul ala mult prea luuung din calculatorul lui si pierde vremea. La un moment dat adoarme si ea, dar dupa numai 20 de minute este trezita de un apel telefonic si nu isi poate relua visele...Trec doua ore si el inca doarme, iar ea se plictiseste extrem..ar vrea sa il trezeasca, dar fata lui de copil cuminte o impiedica sa faca acest lucru "necugetat" asa ca isi mai aprinde o tigara si decide sa il priveasca. Dupa ce termina de fumat se intinde langa el..deja e ora 6 si ea a mancat un singur sendvici si in casa nu este nimic de mancare [trezeste`te fraiere, se gandeste Eva.. Mor de foame. Ce ar fi sa nu mai dormi si sa ma hranesti cu fericire ? Doar cu imbratisari, sarutari si vorbe bune si promit ca`mi trece..cel putin pe moment]... S`a trezit si a luat`o in brate. Acum Eva era fericita. Nexus o priveste tandru si o intreaba dintr`o data : Oare noi doi chiar ne iubim ?...isi trece mana lui mult prea frumoasa printr`o bucla rebela din parul ei si zambeste..."esti o fata deosebita."
[Acum ei au ramas doar cu cateva amintiri si dorinta de a se reintalni.]
Eva misses so much loving him. She thinks that he misses that too. Actually, she feels it.
