You come to me. Find your ways into my bones, my joints, my veins.

Eu nu vreau să fiu o prinţesă sau o regină într-un palat, într-o poveste, peste mări şi ţări. Nu vreau nici măcar un palat. Ce să fac eu cu el ? Viaţa aia e prea complicată, prea tristă, prea rece. Totul trebuie făcut conform anumitor planuri, pentru că, doamne fereşte dacă strici imaginea roialităţii, s-a dus la naiba tot. Acolo aparenţele contează. Nu, nu vreau asta. Eu vreau să fiu prinţesă ta pentru că m-aş mulţumi să mă cuibăresc la pieptul tău în fiecare seară într-o căsuţă simpatică plină de desenele tale şi lumanările mele, ceşti pline de ceai verde şi roşu şi negru indulcit cu miere; şi cafea, da..cafea în fiecare dimineaţă cu două pliculeţe de zahăr şi puţin lapte....dar tu ai ştii că eu prefer capuccino şi m-ai surprinde de fiecare dată pentru că l-ai face cu iubire, exact aşa cu m-ai învăţat. Ne-am uita la filme, la documentare şi am asculta muzica ta sucită şi ne-am iubi pe muzica mea la fel de sucită. Am avea pe frigider o tăbliţă cu magnet şi ţi-aş scrie în fiecare dimineaţă cât îmi eşti de drag, dar de fiecare dată cu alte cuvinte şi sub alte forme, iar când aş veni acasă aş găsi din partea ta răspunsul prin tot felul de desene nebune. Ţi-aş aminti în fiecare zi "Să nu uiţi de inima ta" şi tu mi-ai surprinde în poze fiecare expresie dubioasă pe care ţi-aş adresa-o. Am ieşi în oraş şi împreună şi separat, tu cu prietenii tăi, eu cu ai mei, dar ne-am intoarce mereu unul la celălalt după toată agitaţia din cluburi. Duminica ar fi ziua în care ne-am relaxa. Ziua în care am sta în pat şi am citi. Apoi, după-masa am găti împreună şi am mânca, am bea câte un pahar de vin roşu, poate am fuma şi un cui şi am povesti. Ne-am relaxa unul în braţele celuilalt şi totodată ne-am oferi libertate. Acel spaţiu personal de care are nevoie toată lumea. Mi-ai pătrunde în inimă cu iubirea. Ţi-aş simţi dragostea în oase, în vene, în tot. Am face baie împreună cu multă multă spumă şi doar la lumina caldă şi calmă a lumânărilor. Ne-am certa din când în când din tot felul de nimicuri ca să ne oferim puţină adrenalină. Eu aş plânge şi tu te-ai supăra, ai da cu pumnul în perete, apoi m-ai strânge în braţe şi am rezolva conflictul.
Nu ar fi o viaţă perfectă din toate punctele de vedere, dar mie nu-mi trebuie perfecţiunea. De perfecţiune te plictiseşti. Dar ar fi viaţa noastră, în palatul nostru din povestea noastra.

Ane Brun - These days