"Trebuie să recunoaştem că toate jocurile dintre un bărbat şi o femeie, chiar şi cele mai literale sunt implicit sexuale."

Magicianul - John Fowles

marți, 18 decembrie 2012

Substanţă toxică-i iubirea noastră.

Încă exişti în inima mea. Sufletul meu încă se luptă să se reîntregească, să adune toate cioburile provocate de ieşirea ta din viaţa mea. Marea e mereu în sufletul meu, fie vară, fie iarnă...şi fiecare val care se sparge la ţărm îţi şopteşte numele şi se pierde în nisipul ud. Te regăsesc în fiecare fum de ţigară. Faci parte din fiecare zi pe care o respir, chiar dacă am înţeles că prezenţa ta acum şi în viitor este nulă. Nu mai imi plang de milă, incerc să nu le mai vorbesc prietenelor mele de tine, tac şi merg mai departe - exact aşa cum m-ai învăţat. Aşa cum trebuie, de fapt. Nu te-aş mai vrea înapoi, nu mă înţelege greşit prietene...eşti trecutul meu frumos şi plin de amintiri cu câteva zgârieturi, aşa, ca de pisică. Îmi place să scriu despre tine pentru că orice piesă frumoasă pe care o ascult încă o asociez cu iubirea noastră înecată de ceva furtuni undeva în largul mării.
M-a zdrobit pierderea ta, îţi recunosc, dar de fiecare dată când îmi amintesc, îmi iau un moment de respiro şi îmi spun în gând că totul va fi bine până la urmă. Şi încerc să zâmbesc şi să fiu 100% implicată în orice conversaţie, dar uneori, parcă mintea mea prinde aripi şi zboară acolo unde eşti tu. Dar tu eşti Trecutul şi oamenii susţin că nu e bine să trăieşti acolo..că Prezentul e mult mai important. Şi oricum, tu ai insistat atât de mult să nu te mai iubesc şi să nu mă mai interesez de viata ta, ca ma îndrept cu paşi mărunţi spre asta. Îţi doresc tot ce-i bun, prietene. Mai am un ultim sfat, cel pe care-l dau tuturor, cel pe care-l scriu pe oriunde apuc..pe bănci, şerveţele, pereţi s.a.m.d. şi anume "Niciodată Să Nu Uiţi De Inima Ta !"

Te-am iubit, prietene. .şi o voi face mereu.

Big History - Baby

miercuri, 21 noiembrie 2012

Adrian Păunescu - Oraţie de nuntă

Astfel după tine se încheie toate.
Trag oblonul negru la fereastra mea.
Nu mai vreau decepţii, vreau singurătate,
Nu mai vreau iubire, voi abandona.

Avusesem dreptul şi eu, ca oricare,
La o nebunie, la un ultim glonţ
Ultima speranţă, ultima-ncercare
Dar în magazie era doar gablonz.

Nu-i nici o problemă, toate-s foarte bune.
Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta să neg…
Şi cu pasiune, şi cu voluptate
Şi credeam în tine, vrednic şi întreg.

Hai, întinde mâna pentru despărţire
Schimbă-ţi telefonul, că şi eu mi-l schimb
Salutări miresei, salutări la mire,
Poate se rezolvă toate între timp.

Intră în mulţime, nimeni n-o să ştie
Două, trei persone care ne-au ascuns,
Eu voi ţine minte scurta nebunie
Şi-ntrebarea noastra fără de răspuns.

Firea ta ciudată n-o voi regăsi-o
Nici n-ar fi nevoie, tu rămâi un mit.
Nuntă fericită, te-am iubit, adio,
Nu întoarce capul, pleacă, te-am iubit!

Vezi că se confirmă bârfa despre mine:
Te-am lăsat deodată crud şi nefiresc
Totuşi ţine minte, ţine bine minte
Te salvez de mine fiindcă te iubesc.

marți, 20 noiembrie 2012

Verdele e minunat. Verdele intensifică, dă culoare, amplifică tot. Îţi oferă ceva de două ori mai bun decât ceea ce ai tu. Plăcerea va fi de două ori mai bună, muzica la fel, orice emoţie şi orice gust...Toţi porii se vor deschide şi vei simţii tot ce se întâmplă în corpul tău şi vei auzi orice mişcare din jur, până şi paşii grăbiţi ai unei furnicuţe. Orice vers pe care credeai că îl înţelegi, îl vei înţelege cu adevărat. Vei iubii, vei zâmbii, vei desena şi colora, vei gândii sau poate vei cânta de două ori mai bine. Şi e posibil ca "două ori" să fie prea puţin zis.






Semnat,
Alter ego-ul tau.

joi, 1 noiembrie 2012

Te iubesc de mor

Cred că lumea asta e imposibilă. Oamenii - în general. Prea mulţi sunt preocupaţi de vieţile altora şi uită să şi le trăiască pe ale lor...Prea mulţi judecă, fără să se uite în propria lor curte. M-am săturat de toţi cei care mă judecă şi îmi spun ce să fac, ce să simt şi cum să gândesc. Mulţi sunt capabili de asta, dar atât de puţini sunt cei care se opresc puţin din tot delirul şi mă întreabă "Eşti ok ? Mai rezişti ?"
Atât de mult ajungi să iubeşti o persoană încât o urăşti tot atât de tare când vezi că nu are grijă de sănătatea şi viaţa ei..dar într-un final, tot din atât de multă iubire nu renunţi la ea. Nu ştiu să îndepărtez un om când e în necaz. Nu ştiu să uit de el şi nu pot să-l las. Cred că genul ăsta de iubire e "once in a lifetime" cum s-ar spune.
Nu mă interesează cine vede asta şi cine nu. Încerc să nu mă mai las afectată de prejudecăţile tuturor.

Mereu voi fi alături de tine.
High Hopes - Remember That Night - David Gilmour

luni, 29 octombrie 2012

-Mai eşti cu el ?
-Nu, s-a terminat. Pentru totdeauna.
-Şi îl mai iubeşti ?
-O s-o fac mereu..
-De ce ?
-A fost prima mea iubire şi ştii cum se zice: "Prima iubire n-o uiţi niciodată."
-Până la a doua.
-Poate.
-De ce îl iubeşti ?
-Pentru tot ce nu văd ceilalţi în el..
-Plângi ?
-Nu.
-Ai lacrimi în ochi.
-Aşa sunt ochii mei când vorbesc despre el, strălucesc.
-Te-a părăsit el sau l-ai părăsit tu ?
-Iubirea ne-a părăsit pe noi.
-Şi cum te simţi ?
-Doare..
-Inima ?
-Tot.
-O să treacă..
-Aştept...

duminică, 28 octombrie 2012

realitatea distorsionată.

vineri, 26 octombrie 2012

Sueño de una noche de verano

Stau câteodată şi mă gândesc intens la faptul că undeva în lumea asta există un suflet care se mulează perfect cu sufletul meu. O jumatate pe care eu am pierdut-o şi încă nu am regăsit-o. Şi mă întreb, oare baiatul acela ce face în momentul acesta ? În timp ce eu scriu, şterg, scriu din nou, zâmbesc, plâng, sufăr, îmi consum energia pe n+1 lucruri nesemnificative...el ce face ? Cine e el, de fapt ? Unde e ? Cum e ? Oare zâmbeşte acum ? Poate se uită la un serial şi mănâncă popcorn :)
I-aş putea spune că sunt nefericită, că îl aştept să ne întregim. Aş putea să îi spun că fac în fiecare zi greşeli, dar aşa suntem noi - greşim ca să putem învăţa să nu mai facem aceeaşi eroare din nou.
Momentan îmi lungesc durerea. Momentan, sunt un simplu om care nu ştie cum să oprească un joc ce l-a început, se bucură de el, dar ştie că are urmări. Sunt aceeaşi, dar cu câteva cicatrici în plus. Sunt tot eu - cea care iubeşte din tot sufletul, suferă, se luptă pentru iubire, este naivă, inocentă şi în cele mai urâte momente continuă să creadă în dragostea adevărată.
Sunt cea care îşi aşteaptă sufletul pereche pentru a scrie cu inima iubirea. Şi asta voi rămâne mereu, chiar dacă poate cealaltă jumătate nu-şi va găsi niciodată drumul spre mine.
...dar voi zâmbii mereu.

luni, 22 octombrie 2012

"Se pare că renunţ la tine doar ca să pot să te vreau iar."

duminică, 21 octombrie 2012

‎"vezi că mi-am lăsat inima la tine, nu ştiu ce poţi face cu ea, găseşte-i o întrebuinţare, mie nu îmi trebuie, pune-o în pivniţă, poate e ca vinul, o să valoreze ceva peste ani, măcar atât să îţi las şi eu ţie dacă tu mă faci să zâmbesc fără să ştii."

sâmbătă, 20 octombrie 2012

The return to innocence.

Aud de foarte multe ori de la oamenii din jurul meu faptul că nu au spus niciodată unei anumite persoane "Te iubesc", chiar dacă o fac din tot sufletul..lucru destul de ciudat. E ca şi cum lumea asta se lasă condusă mereu de frica de abandon. Ok, nu mi se pare în regulă să spui cuvintele unei persoane doar pentru a face gelos/geloasă pe altcineva...e de-a dreptul penibil. Majoritatea oamenilor urăsc telenovelele, dar îşi transformă viaţa într-una.
Nu spun "Te iubesc" oricui, dar când o spun, înseamna că o şi simt. Chiar dacă trăim într-un mediu în care au devenit mai importanţi banii şi alte chestii care umbresc privirea oamenilor şi chiar dacă în ultima vreme mi-am pierdut atâta de tare încrederea în oameni, că m-au rănit - unii intenţionat, alţii neintenţionat - ideea e că am ajuns să sufăr şi să-mi pierd speranţa...dar în adâncul sufletului meu, eu ştiu că încă există persoane frumoase.

And then again, poate sunt iar naivă. Un lucru e cert - întotdeauna voi rămâne copilul inocent pe care EL l-a iubit cândva.

Enigma-The return to innocence.

vineri, 19 octombrie 2012

Wicked games.

Întotdeauna mă întorc. Întotdeauna ne întoarcem. Sau poate doar eu. Sunt conştientă de faptul că ne iubim. Cred că niciodata nu vom înceta să ne iubim unul pe celălalt. Deşi eu mai mult...aşa a fost mereu. Eu l-am lăsat în momentul în care mi-am pierdut răbadarea. Atât de greu şi de real a fost, dar fericirea deja era de ocazie. Într-o relaţie, pe măsură ce trece timpul, aştepţi tot mai multe...în fond şi la urma urmei, eu nu l-am lăsat pentru că nu îl mai iubeam, ci fiindcă nu mă iubea destul. Dar după 3 luni de zile în care nu ne-am văzut şi vorbit, am revenit acasă şi l-am văzut din prima zi, de parcă universul mi-ar fi spus "Uite, tâmpito, ţi-l aduc în cale din nou." Nu a fost zi în care să nu mă gândesc la el. Aşa că, după 3 luni, într-un moment de slăbiciune maximă, am cedat. L-am sunat, ne-am văzut şi Universul iar mi-a dat o palmă. După două zile, i-am scris din nou. Ne-am întalnit şi am petrecut o noapte şi o zi împreună..şi nu înţeleg de ce a fost totul atât de perfect. Şi nu ştiu dacă o să trec vreodată peste iubirea asta atât de specială şi distructivă. Dar l-am simţit acolo, alături de mine, ca şi cum timpul nici nu ar fi trecut peste noi. Am fumat din nou, împreună Kent 8. Ne-am pierdut, din nou, împreună în aceleaşi shot-uri de jaggermeister şi alte băuturi care nu reuşesc nicicum să ne spele sufletele atât de triste şi murdare. Dar după atâta perfecţiune, a trebuit să revin la realitate...căci el, aparţine unei alte fete acum.


Melodia acestei zile.

duminică, 14 octombrie 2012

“I was in the winter of my life and the men I met along the road were my only summer. At night I fell asleep with visions of myself dancing and laughing and crying with them. Three years down the line of being on an endless world tour and my memories of them were the only things that sustained me, and my only real happy times. I was a singer, not a very popular one, who once had dreams of becoming a beautiful poet but upon an unfortunate series of events, saw those dreams dashed and divided like a million stars in the night sky that I wished on over and over again, sparkling and broken. But I didn’t really mind because I knew that it takes getting everything you ever wanted and then losing it to know what true freedom is. When the people I used to know found out what I had been doing, how I had been living they asked me why. But there’s no use in talking to people who have a home, they have no idea what it’s like to seek safety in other people, for home to be wherever you lie your head. I was always an unusual girl, my mother told me I had a chameleon soul. No moral compass pointing due north, no fixed personality. Just an inner indecisiveness that was as wide and as wavering as the ocean. And if I said that I didn’t plan for it to turn out this way, I’d be lying because I was born to be the other woman. I belonged to no one who belonged to everyone, who had nothing who wanted everything. With a fire for every experience and an obsession for freedom that terrified me to the point that I couldn’t even talk about, and pushed me to a nomadic point of madness that both dazzled and dizzied me. Every night I used to pray that I’d find my people and finally I did, on the open road. We had nothing to lose, nothing to gain, nothing we desired anymore except to make our lives into a work of art. Live fast. Die Young. Be Wild. And Have Fun. I believe in the country America used to be. I believe in the person I want to become. I believe in the freedom of the open road. And my motto is the same as ever I believe in the kindness of strangers. And when I’m at war with myself, I ride. I just ride. Who are you? Are you in touch with all of your darkest fantasies? Have you created a life for yourself where you’re free to experience them? I have. I am fucking crazy. But I am free” - Lana del Rey - Ride

duminică, 2 septembrie 2012

Tudor Arghezi - De-abia plecaseşi

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

vineri, 17 august 2012

21 GUNS !

...pentru ca azi implinesc frumoasa si deosebita varsta de 21 de ani, pentru ca e un numar frumos si preferat de mine, pentru ca ma simt bine, pentru noi inceputuri, pentru noi iubiri, pentru ochii lui frumosi, pentru ca imi spune ca sunt frumoasa and he means it ! pentru ca MA SIMT frumoasa cand vorbesc cu el. Pentru ca trecutul e frumos, dar e trecut. Pentru muzica sufletului meu, pentru Radio Paradise, pentru prietenie, pentru Alexandra si Daniela si toti cei care'mi sunt alaturi indiferent daca mi`e bine sau rau. Pentru mama mea deosebita si stralucirea din ochii ei cand ma vede fericita, pentru nepotica mea mult asteptata si adorata. Pentru tinerete, pentru berile reci, pentru desenele tale frumoase, pentru amintiri, pentru mesajele deosebite. Pentru dorinte, pentru cafelele de dimineata, pentru betie si mahmureala, pentru zodia leu, pentru imbratisari si vorbe bune. Pentru distractia din Janis/Gazette & others, pentru un cui bun, pentru cartile reusite si pentru adrenalina ! Pentru tot ce'i bun si ma'nconjoara. Pentru ca pot sa spun ca mi`e bine.

duminică, 12 august 2012

Tot tu m'ai indepartat,meritai sa te lovesc, ca am pus atat suflet si nu am stiut sa ma opresc!

sâmbătă, 30 iunie 2012

Fara titlu caci sunt fara identitate.

Devine din ce in ce mai real, asta insemnand ca din ce in ce mai greu. Ma izbesc de amintiri la fiecare pas ce il fac. Tot ce am de facut e sa astept ca timpul sa ma vindece.

miercuri, 27 iunie 2012

Pentru tine. Pentru noi.

Pentru propria ta stiinta, iti spun ca traiesc din amintirile frumoase, mai ales acum cand sunt in mizerie. Ma tarasc prin trecut avand genunchii insangerati de ranile iubirii noastre. Iubesc tot ce am avut si te iubesc pentru eternitate. Mi-ar placea sa ramai prietenul meu, chiar daca drumul nostru se dezbina, dar pentru asta e nevoie de timp, o stim amandoi. Si stiu ca si tu ma iubesti si nu esti bine, dar vom fi. Totul trece si nodul din gat ce il simt acum va disparea. Cel putin asta sper. O sa fii cel mai bun prieten al meu mereu. Ca doar tu ai fost si vei fi soarele meu.

marți, 1 mai 2012

Weed. Blues. Mindfuck.

Prin mintea mea trec mii de ganduri, dar parca niciun cuvant nu e potrivit sa le astern. Stiu doar ca ascult cea mai potrivita piesa pentru starea mea de spirit. Mi-ar placea sa simt asta intotdeauna. Scopul meu in fiecare zi e sa ma enervez cat mai putin..inca am mult de lucru la asta si e pentru ca NU sunt mereu inconjurata de oamenii potriviti. Oamenii frumosi. Sunt o norocoasa pentru starea pe care momentan o posed. Melodia e perfecta. Orgasmica. Deliranta. E bine. E perfect. Recomended song : Jeff Beck - Brush with the Blues