Hitting the reality

Un pahar de vin roșu demi-sec era pus pe măsuța ruginită. Era un pahar mare, frumos, elegant chiar. Paradoxal, acest tip de pahare sunt cunoscute sub denumirea Alegria, iar el era oricum, dar nu fericit. În dimineața aceea s-a trezit brusc, dintr-un coșmar. Tot ce ținea minte era că a fost izbit de un geam imens...a trecut prin el și a căzut in gol de la un etaj considerabil. Apoi s-a trezit. S-a dus la oglindă "să-și spele visul" și a observat că ochii îi erau roșii - ca norii la asfințit în zilele frumoase de vară. Măcar de fumam un cui - și-a zis.
Și-a petrecut ziua citind, încercând să scape de chinul din noaptea anterioară. Pentru că mereu când se întâmplă sa-și amintească un vis/coșmar, încearcă să-și dea seama ce anume în subconștientul lui l-a declanșat. Acum nu vrea asta. Așa că citește, își creează o nouă realitate.
Termină paharul de vin, termină și sticla, mai apoi sticlele și pleacă la non-stopul din colțul străzii să își mai cumpere.
Când se izbește de vântul rece de afară, de adevărata realitate, își amintește de ce a început prima sticlă, de ce a început primul pachet de țigări, de ce nu mai cântă la chitară și de ce nu mai simte mângâierea fină și delicată a ei. Pentru că ea a plecat și l-a lăsat cu zâmbetul amar, sufletul prăfuit, regretele târzii - toate acestea acoperite în cele 3 sticle de vin și 3 pachete de țigări - mărcile lui preferate.
-Ce prost am fost, și-a spus.

...și s-a întors spre casă.