Totul se rezuma la cutii. Caminul noastru este o cutie mai mare, plecam de acasa intr-o cutie pe roti, mergem intr-o alta cutie unde se strange mai multa lume ca sa bea cateva cutii de bere. Ne jucam Monopoly pe care il scoatem dintr-o cutie mai mica. Vedem aceleasi fete in fiecare zi si deja suntem plictisiti de ele. Eu una inca nu m-am plictisit de fata imperfecta, dar deosebita a singurului barbat care mi-a furat inima. Mi-as petrece fiecare zi cu el in cutia noastra si as bea aceeasi bere din aceeasi cutie prafuita. As imparti totul cu el si pe el nu l-as imparti cu nimeni. Si nici nu-l impart. Poate credeti ca sunt posesiva si poate asa si este, dar ce-i al meu e doar al meu...ce-i al vostru-i si al meu :))
- si poate ca traiesc in telenovele pentru simplul fapt ca refuz sa ma daruiesc altui barbat, pentru ca il iubesc pe el -primul si singurul meu- cu aceeasi intensitate sau, de fapt, cu o intensitate ce creste pe zi ce trece. Si chiar daca o distanta ne desparte acum, eu stiu ca am protejat un loc important in inima lui si inima mea ii apartine.
P.S. - As vrea sa te vad...
