Încă exişti în inima mea. Sufletul meu încă se luptă să se reîntregească, să adune toate cioburile provocate de ieşirea ta din viaţa mea. Marea e mereu în sufletul meu, fie vară, fie iarnă...şi fiecare val care se sparge la ţărm îţi şopteşte numele şi se pierde în nisipul ud. Te regăsesc în fiecare fum de ţigară. Faci parte din fiecare zi pe care o respir, chiar dacă am înţeles că prezenţa ta acum şi în viitor este nulă. Nu mai imi plang de milă, incerc să nu le mai vorbesc prietenelor mele de tine, tac şi merg mai departe - exact aşa cum m-ai învăţat. Aşa cum trebuie, de fapt. Nu te-aş mai vrea înapoi, nu mă înţelege greşit prietene...eşti trecutul meu frumos şi plin de amintiri cu câteva zgârieturi, aşa, ca de pisică. Îmi place să scriu despre tine pentru că orice piesă frumoasă pe care o ascult încă o asociez cu iubirea noastră înecată de ceva furtuni undeva în largul mării.
M-a zdrobit pierderea ta, îţi recunosc, dar de fiecare dată când îmi amintesc, îmi iau un moment de respiro şi îmi spun în gând că totul va fi bine până la urmă. Şi încerc să zâmbesc şi să fiu 100% implicată în orice conversaţie, dar uneori, parcă mintea mea prinde aripi şi zboară acolo unde eşti tu. Dar tu eşti Trecutul şi oamenii susţin că nu e bine să trăieşti acolo..că Prezentul e mult mai important. Şi oricum, tu ai insistat atât de mult să nu te mai iubesc şi să nu mă mai interesez de viata ta, ca ma îndrept cu paşi mărunţi spre asta. Îţi doresc tot ce-i bun, prietene. Mai am un ultim sfat, cel pe care-l dau tuturor, cel pe care-l scriu pe oriunde apuc..pe bănci, şerveţele, pereţi s.a.m.d. şi anume
"Niciodată Să Nu Uiţi De Inima Ta !"
Te-am iubit, prietene. .şi o voi face mereu.
Big History - Baby
