Un film prost.

Îşi ţinea ţigara între buzele crăpate şi privea în gol. Era dezbrăcat, stătea pe parchetul din camera verde şi asculta muzică. Ar fi preferat să aibă un pai, în fond şi la urma urmei e natural, mai sănătos, fără toate chimicalele posibile şi imposibile…ar fi preferat să fie la mare, undeva pe plajă, să respire aerul sărat şi să se întinda pe nisip, să închidă ochii şi când îi deschide să fie ea, acolo, lângă el, să-şi treacă mâna prin părul lui şi să-i sărute obrazul bărbos. Închide ochii şi parcă dorinţa puternică îl transpune exact în visul avut…era actorul principal dintr-un film perfect, când un acord puternic de chitara îl trezeşte brusc din visare. Ţigara era aproape de filtru şi fumul parcă dansa perfect pe muzica lui. Se ridică şi o aruncă în scrumiera arhiplină, schimbă muzica şi se duce să facă un duş. “Eram doar actorul unui film prost.” ..îşi spune în gând. “…dar măcar era filmul meu.”