Chimie.

Am dansat cu un barbat care m-a fascinat.
Am dansat. Apoi i-am povestit unui prieten despre asta. I-am spus ca asa cum am dansat cu barbatul acela, nu am mai facut-o cu niciun altul niciodata. Nu era nimic intre noi. Nici nu e. Dar am simtit perfectiunea dansului.
Prietenul meu, un om plin de pace, mi-a spus mai apoi: "-Intre voi a fost chimie."
Am stat si am cugetat spusele lui. Asa este. :)

Hitting the reality

Un pahar de vin roșu demi-sec era pus pe măsuța ruginită. Era un pahar mare, frumos, elegant chiar. Paradoxal, acest tip de pahare sunt cunoscute sub denumirea Alegria, iar el era oricum, dar nu fericit. În dimineața aceea s-a trezit brusc, dintr-un coșmar. Tot ce ținea minte era că a fost izbit de un geam imens...a trecut prin el și a căzut in gol de la un etaj considerabil. Apoi s-a trezit. S-a dus la oglindă "să-și spele visul" și a observat că ochii îi erau roșii - ca norii la asfințit în zilele frumoase de vară. Măcar de fumam un cui - și-a zis.
Și-a petrecut ziua citind, încercând să scape de chinul din noaptea anterioară. Pentru că mereu când se întâmplă sa-și amintească un vis/coșmar, încearcă să-și dea seama ce anume în subconștientul lui l-a declanșat. Acum nu vrea asta. Așa că citește, își creează o nouă realitate.
Termină paharul de vin, termină și sticla, mai apoi sticlele și pleacă la non-stopul din colțul străzii să își mai cumpere.
Când se izbește de vântul rece de afară, de adevărata realitate, își amintește de ce a început prima sticlă, de ce a început primul pachet de țigări, de ce nu mai cântă la chitară și de ce nu mai simte mângâierea fină și delicată a ei. Pentru că ea a plecat și l-a lăsat cu zâmbetul amar, sufletul prăfuit, regretele târzii - toate acestea acoperite în cele 3 sticle de vin și 3 pachete de țigări - mărcile lui preferate.
-Ce prost am fost, și-a spus.

...și s-a întors spre casă.

Tu alegi ce e bine și ce nu, dacă drogul tău te ține`ntr-un continuu deja vu.

Fiecare avem limitele noastre. Poate mie mi se pare absolut normal un lucru, dar altcuiva i se pare dus la extremă. Toți avem dreptul la libertate de exprimare, de viață, dar în momentul în care alegi să fii într-o relație, s-ar putea să trebuiască să faci anumite compromisuri. Dacă pe mine mă deranjează ceva, fiind într-o relație e normal să îți spun. Tu alegi dacă poți sau nu poți să nu mai faci încă o dată chestia care mie nu îmi place. Aici intervine nivelul de iubire și respect pe care le ai față de mine. Și viceversa. Iar dacă ceilalți au de comentat în privința asta, nu uita, ei sunt doar personajele colective. Mă rog, ideea e că, știind că pe tine te deranjează ceva, te respect atât de tare încât să mă conformez, pentru că nu e un sfârșit de lume și nici nu pierd nimic. Bineînțeles, aștept asta și din partea ta.

Everybody deserves a second chance

De obicei când vreau să mă deconectez, mă uit la seriale. Pentru că mă fac să fiu atentă la întâmplările lor, mă implic atât de tare în poveștile lor, încât plâng dacă e vreo scenă mai tristă. Dar reușesc. Mă deconectez. De când am terminat de vorbit la telefon, mi-am pus un episod dintr-unul din serialele pe care le urmăresc. De data asta nu a reușit să facă nimic pentru mine că pe tot parcursul m-am gândit doar la tine, fără absolut nicio exagerare..Nu știu cum să descriu ce simt acum, știu doar că m-a speriat atât de tare gândul pierderii tale, încât cred că sunt într-o (ușoară) stare de panică...am stări climaterice, curge apa pe mine, efectiv, apoi mi-e frig și mă învelesc până la gât, îmi amintesc tot și iar mi se supraîncălzește corpul. Nu vreau să nu mă știu a ta, nu vreau să nu te știu al meu. Nu vreau să te pierd, nu vreau să-ți mai greșesc, nu vreau nicio clipă să nu te respect, iubesc...Știu cât de tare am greșit, știu că nu merit nimic, dar te vreau înapoi. Vreau să fiu a ta, doar a ta. Vreau sfârșit de conversație în care să mă pupi și să te pup. Te vreau pe tine, doar pe tine. Când ai început să urli la mine, m-am îndrăgostit și mai tare de tine. Sunt un om al cuvintelor, I need words, iar dacă asta înseamnă să fii mai dur, fii. Fă-mă să înțeleg tot. Nu vreau ocolișuri și nu vreau să-ți ascunzi simțirile sau să le spui pe lângă că "poate o să-nțeleagă". Sunt un om al cuvintelor, da. Îmi doresc să fiu iubita pe care ți-o dorești și pe care o meriți. Dar pentru asta, mai am nevoie de o șansă de la tine, dacă ești dispus să o oferi. Te iubesc.


Everybody deserves a second chance.

Do you love me? Cause I do and I will. Forever.

Vulcan de emoții și trăiri. Așa o descria el în mintea lui și așa și-o dorește mereu. Știe că e singura femeie care îl mai poate face să simtă ceva, știe că e atât de răvășit de trecutul celeilalte încât doar provocările ei îl mai pot atinge. Tresare de fiecare dată când, pe stradă, simte parfumul discret și totuși atât de năucitor pe care îl poartă ea, zeița zilelor de vară. Își aduce aminte de ea de fiecare dată când, într-un bar, pe o masă, vede un pachet de țigări - Sobranie Slims Blues și, deși se panichează, se roagă să fie al ei, se roagă s-o întâlnească din întamplare și sa dea vina pe destin. "Destinul ne vrea împreună.", și-ar spune el. Dar nu e ea și pachetul nu e al ei, iar destinul...destinul își spune clar punctul de vedere.
Ei au fost mereu ca vremea. Atât de frumoși, dar atât de diferiți încât asta i-a despărțit. Nu au fost așa puternici cum și-ar fi dorit. Ea era intensă, spontană, nebună și el a fost mereu un om liniștit. Diferențele au fost cele care i-au făcut să se dorească atât de tare și tot ele au fost cele care, în final, i-au despărțit. Și totuși, a fost a doua femeie care i-a atins sufletul, dar i l-a atins atât de tare încât l-a răvășit. Și la ea s-ar întoarce întotdeauna și s-ar lăsa distrus iar și iar și iar de acel vulcan care oricât de liniștit ar putea fi câteodată, el știe - la un moment dat erupe și distruge totul în jurul lui. Așa că se retrage în camera lui și mai fumează o țigară și se chinuie sa dea totul uitării. Dar e al ei. Pentru totdeauna.

Mai mult ca perfect.

Trebuie să scriu despre tine pentru că te simt atât de cald în sufletul meu încât îmi vine să urlu de fericire și de fiecare dată când îmi treci prin minte, fața mi se luminează și zâmbetul mi se lărgește până la urechi. Știind că peste doar două săptămâni îți voi simții mirosul, buzele, îmbrățișarea, mă emoționez și mă fericesc mai ceva ca un copil. Îmi imaginez cât de mult o să te terorizez cu poze, cu sărutări, trăiri speciale. Aștept să savurez alături de tine adierea vântului într-o seară frumoasă de vară, să te duc în locuri frumoase, să-ți pun melodii speciale și să-ți spun cât de mult mă făceau să mă gândesc la tine și cât de mult te-am așteptat. Acum încep să devin atât de nerăbdătoare și îmi pare bine când, seara, pot să mai șterg o zi de pe listă, că așa, ești mai aproape. Nimeni nu mă cunoaște mai bine decât mine și știu că atâta emoție o să adăpostesc în mine încât înainte cu o noapte să te văd nu o să dorm. O să fie cea mai frumoasă așteptare. Ahhhh!!! Te vreau alături de mine atât de puternic, atât de sincer, atât de devotat...

LUCKY!

As vrea sa fiu tare. As vrea sa fiu fata puternica ce nu e doborata de nimic. As vrea, ca si atunci cand am zile proaste, sa nu observe nimeni...sa stiu doar eu si sa-mi afisez zambetul oricand ies undeva, oricand ma intalnesc cu cineva. Si nimeni sa nu stie cand, zambetul se zbate sa se tina, ca sa nu coboare siroaie de lacrimi pe obrajii mei. Da, chiar mi-ar placea sa fiu asa, dar asta ar insemna sa fiu de piatra, sa fiu cine nu sunt.
Caci eu sunt copilul care isi varsa si ultima picatura de lacrima dupa catelul pe care il avea de 11 ani si care, in lupta cu batranetea si cu boli grele, a pierdut batalia si a murit. Sunt eu, cea care de 2 ore plang pentru asta fara incetare. Ma opresc, ma pierd in ceva serial cateva minute, imi amintesc si o iau de la capat. Pentru ca era catelul meu drag, pentru ca l-am iubit si il iubesc cum nimeni altcineva nu a facut-o si nu o va face vreodata si nu il voi uita niciodata ca a fost frumos, special, deosebit.
Sunt mandra ca sunt asa, ca stiu ca am un suflet bun si stiu iubi. Si nu as putea trece in nicio clipa prin asta fara cei care ma iubesc si ma accepta pentru tot ceea ce sunt.

Când există oameni care mă încurajează și au încredere în mine, mă descurc. În momentul în care îmi zice cineva important din viața mea că nu sunt bună de nimic, e ca și cum îmi însămânțează ideea aia în cap și chiar nu mai îs bună de nimic. Mă panichez și mă stresez și am impresia că sunt acul din carul cu fân. Sau, mai bine zis, un mic firicel de iarbă de pe o plajă mare și lată. Nu-mi place deloc situația asta...nu îmi place negativismul care crește în mine și urăsc să zic asta, dar într-adevar, în lumea în care trăim totul se rezumă la bani. Căci dacă îi ai, poți face ceea ce vrei să faci. Dacă nu îi ai, te stresezi să îi faci și nu te mai poți bucura de nimic. M-am săturat!!!

Am zărit lumina - Marin Sorescu

Am zărit lumina pe pământ
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi
Sănătoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?
Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi servi, totuşi
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.

Monolog.

Inima mea e la tine..nu, nu a fost alegerea mea să ți-o dau, a fost o întâmplare, a fost un lucru imprevizibil și pe care nu îl puteam ocoli...nici tu nu știai că se va întâmpla, dar, până la urmă, cine știa? Nu noi, asta-i sigur....Dar nu, nu mă înțelege greșit, nu-mi pare rău, sunt fericită că s-a întâmplat așa pentru că până acum ce am descoperit în tine sunt chestii și gesturi pe care sincer, nu credeam că un bărbat le face...Te-ai șlefuit frumos, ca un diamant și ești de neprețuit. Sunt convinsă că faptul că din adolescență te-ai crescut tu, pe puterile și umerii tăi au contribuit foarte mult la formarea bărbatului care ai ajuns să fii până acum și faptul că între noi s-a întamplat schimbul de sentimente acum este perfect, pentru că un moment mai bun nu se putea. Perfect timing, baby, perfect timing...Mai devreme nu eram eu capabilă de iubirea ta, mai târziu poate era prea târziu, dar atunci când s-a întâmplat a fost momentul în care aveam cea mai mare nevoie de tine și ai venit, mi te-ai arătat și m-ai cucerit cu adevărat.

Da, inima mea e la tine, te rog, ai grijă de ea, că e fragilă și se poate sparge oricând, iar cioburile...va trebui să le culeg eu...lucru care nu e imposibil, dar fărașul l-am aruncat, așa încât să îl găsească o altă persoană care are nevoie de el.

Da, inima mea e la tine și sper că așa va rămâne mereu, protejeaz-o, căci eu pe a ta am pus-o într-un seif și nu am de gând să-l mai deschid vreodată.