Stau câteodată şi mă gândesc intens la faptul că undeva în lumea asta există un suflet care se mulează perfect cu sufletul meu. O jumatate pe care eu am pierdut-o şi încă nu am regăsit-o. Şi mă întreb, oare baiatul acela ce face în momentul acesta ? În timp ce eu scriu, şterg, scriu din nou, zâmbesc, plâng, sufăr, îmi consum energia pe n+1 lucruri nesemnificative...el ce face ? Cine e el, de fapt ? Unde e ? Cum e ? Oare zâmbeşte acum ? Poate se uită la un serial şi mănâncă popcorn :)
I-aş putea spune că sunt nefericită, că îl aştept să ne întregim. Aş putea să îi spun că fac în fiecare zi greşeli, dar aşa suntem noi - greşim ca să putem învăţa să nu mai facem aceeaşi eroare din nou.
Momentan îmi lungesc durerea. Momentan, sunt un simplu om care nu ştie cum să oprească un joc ce l-a început, se bucură de el, dar ştie că are urmări. Sunt aceeaşi, dar cu câteva cicatrici în plus. Sunt tot eu - cea care iubeşte din tot sufletul, suferă, se luptă pentru iubire, este naivă, inocentă şi în cele mai urâte momente continuă să creadă în dragostea adevărată.
Sunt cea care îşi aşteaptă sufletul pereche pentru a scrie cu inima iubirea. Şi asta voi rămâne mereu, chiar dacă poate cealaltă jumătate nu-şi va găsi niciodată drumul spre mine.
...dar voi zâmbii mereu.
