El reprezinta persoana capabila sa ma faca sa zambesc, atunci cand sunt nervoasa. El e omul care imi accepta mofturile si mataielile de copil. El e cel care ma poate face sa tremur. E una din putinele persoane care imi pot transmite starea lor de spirit. E cineva care stie sa infrunte orice problema cu zambetul pe buze. E persoana mea speciala. E baiatul meu frumos. El este acea persoana care ma stie asculta. El nu ma judeca, imi spune vorbe frumoase si are grija de mine. E cel care imi ofera protectie, afectiune si o imbratisare calda cand totul in jurul meu e rece.
[Ea poate e singura ce poate Cand apare sa-ti trimita problemele departe El poate e singurul ce poate Sa-mi promita, sa ma minta ca o sa treaca toate]*
Ei, amandoi, au ramas nemiscati, inghetasera momentul si l`au transformat in eternitate...el, Nexus, a adormit in timp ce ea, Eva, ii masa tamplele si se juca in parul lui scurt...Ramasa trezita si fara nicio urma de dorinta de a dormi, isi aprinde o tigara, isi pune muzica ce ii place mai mult din playlistul ala mult prea luuung din calculatorul lui si pierde vremea. La un moment dat adoarme si ea, dar dupa numai 20 de minute este trezita de un apel telefonic si nu isi poate relua visele...Trec doua ore si el inca doarme, iar ea se plictiseste extrem..ar vrea sa il trezeasca, dar fata lui de copil cuminte o impiedica sa faca acest lucru "necugetat" asa ca isi mai aprinde o tigara si decide sa il priveasca. Dupa ce termina de fumat se intinde langa el..deja e ora 6 si ea a mancat un singur sendvici si in casa nu este nimic de mancare [trezeste`te fraiere, se gandeste Eva.. Mor de foame. Ce ar fi sa nu mai dormi si sa ma hranesti cu fericire ? Doar cu imbratisari, sarutari si vorbe bune si promit ca`mi trece..cel putin pe moment]... S`a trezit si a luat`o in brate. Acum Eva era fericita. Nexus o priveste tandru si o intreaba dintr`o data : Oare noi doi chiar ne iubim ?...isi trece mana lui mult prea frumoasa printr`o bucla rebela din parul ei si zambeste..."esti o fata deosebita." [Acum ei au ramas doar cu cateva amintiri si dorinta de a se reintalni.]
Eva misses so much loving him. She thinks that he misses that too. Actually, she feels it.
Cand l`a cunoscut pe EL...acestea au fost zilele nebuniei... Cand totul abunda. Pasarile umpleau cerul...si o mare bunatate ii invada. Viitorul parea stralucitor. Prezentul era foarte foarte bun. Nu incearca sa distruga viata ei. Incearca sa o imbunatateasca pe a lui. Vroiau sa imparta totul. In special momentele frumoase.
[ea : Vreau sa stau cu tine pentru totdeauna.]
Si el nu vroia ?
[...scris din inceputul deosebitului film "Candy", cu aceasta ocazie, il recomand tuturor.]*
Nu sunt dispusa sa pierd ce am. Nu e momentul sa se intample asa ceva. Refuz si neg din toti porii mei aceasta posibilitate. Frica de abandon imi strapunge venele si imi curge prin sange pana la inima. Prietenii sunt un necesar mereu..si cand ai parte de iubire si sunt si o alternativa destul de buna cand nu ai pe cineva care sa iti mangaie parul si sa iti spuna noapte buna. Dar ei, prietenii, nu stiu intotdeauna sa iti vorbeasca sa te faca sa te simti mai bine. Poate ar incerca, dar de cele mai multe ori se complac si nu stiu sa iti adreseze un sfat, o vorba buna. Poate si ei te condamna si atunci cu ce mai ramai tu ?
Pusa in fata faptului implinit, inaintea posibilitatii de a`mi alege o cale din cele doua, m`am panicat si am inceput sa plang. Incercand sa nu vada nimeni, mi`am acoperit cu superficialitate ochii si m`am asezat in bratele lui. Am vrut sa imi controlez lacrimile si pret de cateva minute am incercat sa ma detasez de conversatia care a reusit sa imi intunece si mai mult seara. Aleg sa raman cu el, chiar daca nu stiu daca fac alegerea potrivita, dar nu vreau sa regret mai tarziu ca nu am facut ceea ce imi doream. Simplul gand de a nu`mi mai petrece timpul cu el, ma face una cu pamantul, simt cum ma transform in ceva nefiresc, dar nu vreau sa dau inapoi. I`ll be yours until you leave me.
Presata de autohton stau detasata de tot si incerc sa salvez ultima portita de scapare spre infinitul linistii acoperit de multa iubire. *Nu te percep cum te percep toti, te vad invaluit de special si nou. Pericoul tau nu ma sperie, mi`am luat "problema" in carca si am plecat in acea delegatie caci riscul e curva mea numarul 1. Eu dau, astept in schimb sa si primesc, tu dai si toate schimburile rezulta a fi perfect acceptabile pentru amandoi... Pana si ei se uita la noi cu un ultim firicel de lumina si incep sa isi revina, caci isi deschid ochii si observa ca noi inca nu ne`am despletit unul de celalalt, ba chiar incepe sa le para rau ca te`au judecat fara sa stie ce ascunzi. *M`am detasat de probleme si am reusit sa ma desprind de plasa in care singura imi facusem croiala. Am intrat in locul care ne`a unit, am tras din tigara invaluita in patura de lumina a orasului, multimile firimituri galbene, rosii, albe si albastre care ne strapung pielea si ne fac sa devenim una cu ele.
*Ne tinem de mana si ne plimbam, suntem in filmul nostru, toata lumea face parte din el...ei ne fac jocul, ne umple cadrul si ne ajuta sa ne contopim :). Cutreieram prin mintile lor ca doi bulgari de zapada perfect conturati, aruncati in libertatea de pe o partie defecta, dar speciala.
Am reusit deja sa schimbam putin mentalitatea unor oameni, desi uneori nu suntem conectati unul de celalalt, chiar daca stam pe aceiasi canapea de piele intoarsa.
*Am intrat amandoi in aceiasi prapastie, prietene. .si suntem in continua metamorfoza de atunci.
Asa se intampla cand ai incredere in oameni. Mai ales in cei care se presupune ca ti`s apropiati. Incredere. Nimic. De acum, incercati sa scoate`ti o vorba de la mine si nici cu clestele nu iese. Ingrijorare. Pula. Si eu am fost ingrijorata de multe ori, dar pentru aia nu i`am futut pe altii pe la spate. Toate trec si ma ridic eu mai sus decat voi si atunci sa imi spui unde sta ingrijorarea. Sub mana stanga a iubitului meu ce o asterne pe buca mea dreapta. Si increderea. In puula mea sta increderea. Aia nu sta. Se plimba ca un diavol in calduri. Dansez eu cu dracu` si apoi dansati si voi cu mine. Sau tu chiar crezi ca o sa mai intri in inima mea ? Iti spun o vorba : Hai pa. Vezi`ti de viata ta anti-sociala si multumeste`mi mie ca am fost o geniala. Pa. Si la mai multe..suturi in fund din partea mea.
Do you know what's worth fighting for? When it's not worth dying for? Does it take your breath away And you feel yourself suffocating?
Does the pain weigh out the pride? And you look for a place to hide? Did someone break your heart inside? You're in ruins
One, 21 guns Lay down your arms, give up the fight One, 21 guns Throw up your arms into the sky, you and I
When you're at the end of the road And you lost all sense of control And your thoughts have taken their toll When your mind breaks the spirit of your soul
Your faith walks on broken glass And the hangover doesn't pass Nothing's ever built to last You're in ruins
One, 21 guns Lay down your arms, give up the fight One, 21 guns Throw up your arms into the sky, you and I
Did you try to live on your own When you burned down the house and home? Did you stand too close to the fire Like a liar looking for forgiveness from a stone?
When it's time to live and let die And you can't get another try Something inside this heart has died You're in ruins
One, 21 guns Lay down your arms, give up the fight One, 21 guns Throw up your arms into the sky
One, 21 guns Lay down your arms, give up the fight One, 21 guns Throw up your arms into the sky, you and I
Ce plumb ma leaga de acest pamant, de aceasta banca inghetzata si fulgi de nea pe fatza mea...sunt in ceva gara europeana nici nu imi dau seama, drogul ramas in sange ma face confuz si realitatea ce ma inconjoara e foarte difuza si distorsionata. Batai de inima ce imi preling sangele in toata adunatura asta de carne si oase, defapt sunt mult prea departe de prima durere trupeasca sunt invins si cuprins in amintirea ei, e craciun si lumea pluteste haotic pe acest peron spre alte directii unii se imbratziseaza altii duc plase cu cadouri iar eu m-am oprit un pic, cred ca e ultima calatorie savarsita; de aici ma va duce trenul final pe alte meleaguri. Imi mai incalzesc sufletul cu sarutarea ei din trecut, cineva din spate asteapta sa plecam dar eu am impresia ca ea ma priveste in ascuns din multime, ingerii imi plang zapada imprejur si simt cum trupul imi devine una cu aceste vremuri. Parca as plange, dar mai bine as rade cu lacrimi in ochi stiind ca imi voi implini nunta de argint cu frumoasa moarte ce imi va rupe lantul amintirilor descatusandu-ma de toata tristetzea si intinaciunea de care sunt amarnic cuprins. Misteriosul domn ma va lua de mana si in cateva clipe voi fi transpus prin portalul de lumina, mai am timp sa imi deapan si alte imagini dar tot ce vad este Ea suprema pasiune, jocul arzator care m-a cuprins impatimit de prima data.Oare ce nu a mers bine ?...e prea tarziu...regretul meu imi poarta si provoaca amaraciunea. Cuprins de nostalgicul joc al fulgilor mintea imi aluneca usor printre ei si acest rasarit matinal de pe peronul unei gari imi va fi apusul in inima ei si in eternitate.........Sic luceat lux.
Sarutul lui inca o arde pe obraz. Lumea din jur inca nu e de acord cu relatia lor. Ea e speriata. El...nu stiu. Cateva lucruri ar putea sa o distruga. Ar vrea sa fuga din orasul ala aglomerat si sa nu mai auda de nimeni...s`ar izola pentru doua saptamani fara telefon, internet si alte tehnologii care deja o dor prea tare. I-a ajuns. Ea nu simte ca face ceva rau, dar atatea chestii negative din jur o irita. Asculta muzica si intra in transa. Nu mai stie ce vrea..ar face si aia si aia si ailalta, dar nu mai are putere.
E trist.
Nu se mai aude decat instrumentalul unei melodii. Apoi o chitara. Apoi un salut straniu. Al lui. Simte din nou arsura sarutului din camera verde. Il simte constant pe obrazul ei stang. Deschide ochii si observa ca e singura in nenorocita aia de camera. Inchide ochii din nou si imaginatia o ajuta pentru cateva momente sa respire normal pentru ca ajunge la munte. Era un aer prea curat, prea pur si ea are impresia ca nu merita asa ceva...asa ca deschide ochii si da de incaperea aceea verde in care s`au intamplat atatea si simte doar aerul inecacios si inchis provocat de atatea tigari si lipsa puterii de a se ridica sa deschida geamul.
Creeaza in mintea ei un loc. Deseneaza un moment. Asculta o tacere. Simte o prezenta neexistenta.
....
Brusc, simte cum se prabuseste. Ce-ai crezut ? Ca e atat de bine sa fii in locul tau verde ? Sau la munte, la mare sau intr`o alta lume ? Hilar. Nu mai fii asa naiva. Esti in acelasi oras, pe aceiasi strada, in interiorul aceluiasi spital, retinuta in aceiasi camera nenorocita cu patru pereti albi...tratata de acelasi diagnostic. [Depresie. Ulterior aparuse si bulimia, urmata de anorexie]. Da. Constientizeaza. Deja ai ajuns acolo, fraiero. Hai nu mai fii proasta. Deschide gura aia si ia medicamentele. Poate mai ai si tu o scapare. Sau...e cumva mai bine aici ? Macar nu te mai afecteaza parerile celorlalti. Si cel putin aici isi fac griji pentru tine prea plictisitele asistente. Normal ca asta e slujba lor, dar unele chiar vorbesc frumos si nu isi bat joc.
Da...poate e mai bine sa stai aici...
Chiar daca...sarutul lui intotdeauna te va arde pe obraz.