Stop joc !

Aş ! Am !

Ştiu că mi-ai zis că prezentul contează şi sunt perfect de acord…eşti cel mai frumos prezent pe care aş putea să-l am. Tu. Dar, inevitabil, ne gândim şi în viitor. Nu trăim în el, nu am putea, decât dacă, eventual, am fi într-o continuă stare de visare...iar în momentul în care eu îmi imaginez un viitor, mi-l imaginez cu tine. Văd dimineţi când m-aş trezi în braţele tale şi te-aş săruta uşor, nu prea apăsat, aşa, ca o adiere de primăvară, m-aş ridica şi aş păşi încet spre bucătărie unde ţi-aş prepara o cafea luuungă şi un ceai verde cu o felie de lămâie. L-aş lua din dulăpiorul în care am avea multe sortimente de ceaiuri. Am avea multe recipiente drăguţe albe şi verzi, farfurioare în diferite forme în care ţi-aş pune bucăţi de fructe. Ţi-aş rupe câteva bucăţi de Toblerone – ciocolată neagră şi le-aş aşeza într-un bol micuţ alb. Ţi-aş pregăti un sandwich sau o salată şi le-aş face un decor deosebit. Le-aş aranja frumos pe o tăviţă şi aş pune şi o lumânare plus nelipsitul antibiotic din fiecare dimineaţă. Apoi, aş veni înapoi în cameră şi te-aş săruta din nou, de data asta mai apăsat şi te-aş invita în bucătărie să ne bucurăm împreună de acel mic dejun deosebit. Aş face multe poze şi aş preţui fiecare clipă alături de tine, zâmbetul, ochii, parfumul, esenţa ta. Am avea o bibliotecă frumos aranjată cu tot felul de cărţi - ale mele, ale tale pe care am îmbogăţi-o în timp. Ar creşte, alături de noi şi de iubirea noastră. Am avea un pick-up şi multe viniluri cu melodiile clasice pe care tu le preferi şi un spaţiu special pentru fagotul tău. Un pian micuţ şi chitara mea roz. Ar fi colţul musical. Văd duminici în care am citi şi am cânta. Văd simplitatea lucrurilor frumoase pe care le-am descoperi în fiecare zi împreună. Alături de tine aş învăţa să prepar supică, poate aş învăţa câteva acorduri la chitară, la pian şi aş învăţa în fiecare zi un lucru nou despre iubire. Văd seri senine şi nopţi pline de dragoste. Poate m-aş lăsa şi de fumat, chiar dacă-mi place atât de mult gestul în sine, dar iubindu-te aş fi fericită mereu. Ti-aş mângâia mâinile frumoase şi ţi-aş şopti la ureche că te iubesc. Aş merge cu tine în excursii pline de plimbări şi aş descoperi sufletul mării din nou de fiecare dată când aş zări-o. Ţi-aş săruta buzele cu aceeaşi sete mereu şi ţi-aş spune Bună mimimeaţa iubire, iar seara, înainte de culcare, ţi-aş săruta pleoapele, m-aş îngrămădi la pieptul tău şi ţi-aş spune Noapte bună frumosul meu. Ţi-aş oferi cele mai sincere zâmbete şi cele mai frumoase zile în care, după cum bine ştii, soarele ar străluci mereu, oricât de înnorat ar fi afară.
…iar tu…ai fi cel mai împlinit bărbat, căci eu, ţi-aş oferi totul şi multe altele în plus.

Nu, nu sunt planuri, sunt simple idealuri şi dorinţe venite într-o frumoasă zi în care tu eşti, ca întotdeauna, prezent în sufletul meu…pentru că nu-mi pot imagina nimic fără tine.







...jumătăţii mele pierdute şi regăsite.

Terminalul 2 - poarta către iubire.

Aeroport. O sursă de zâmbete, fericire, dar în acelaşi timp de lacrimi şi multă tristeţe. Paradoxal, este o încăpere care are accesul spre multe destinaţii, dar care adăposteşte sentimente aflate la polul opus unele de altele. Câte zâmbete a văzut aeroportul e imposibil de zis. Lacrimi de bucurie când cineva drag soseşte şi infinite lacrimi la plecare. E greu pentru toţi la despărţire. Unei mame care îşi lasă copiii în urmă, nepoţi, familie, pe toţi cei dragi ; unui cuplu care nu ştie când e următoarea revedere etc. Aşa e, dragostea e mai intensă după o perioadă de distanţă, dar asta nu înseamnă că nu e al naibii de greu.


Stăteam azi în aeroport, minunata punte de plecări, respectiv sosiri şi îmi imaginam venirea lui. Îmi imaginam că de undeva, de pe o poarta iese el, cu acelaşi zâmbet sincer şi sar la el în braţe şi nu ma mai desprind. Îi vedeam ochii verzi de fericire şi pe ai mei adăpostind câte o lacrimă pe care, oricât de mult m-am abţinut să o păstrez, nu am reuşit, aşa că şi-a croit drum pe obrajii mei. Îl sărutam şi mă strângea în braţe aşa cum numai el ştie şi timpul…el se oprise în loc sau cel puţin aşa aveam impresia pentru că extazul pe care-l simţeam făcea să dispară totul în jurul nostru. Oamenii, magazinele, pereţii şi orice lucru sau făptură prezentă de acolo erau martorii declaraţiilor de dragoste pe care inimile noastre şi le făceau bătând cu putere în piept. Parcă se auzea muzica pe care o creau. Era intens, delirant, absolut.


A fost un vis pe care l-am creat în mintea mea, părea real, ce-i drept. Abia aştept să-l împlinim, iubirea mea. Când va fi cazul, eu voi fi acolo, în dreptul porţii sosiri plină de dorinţa de a-ţi săruta din nou buzele perfecte.

Am zis.

Am găsit urmatoarea afirmaţie undeva pe net: "O cămaşă bărbătească pe o femeie dezbrăcată e ca un steag ridicat pe o cetate cucerită."

Şi dezvolt ideea pentru tine.

Am zis că mi-e dor să-ţi port cămaşa după ce facem dragoste. Am zis-o, aşa, mai indirect. Am zis ceva în genul "mi-e dor de tine", dar printr-un mesaj ascuns în spatele unei cămăşi. Am zis că eşti minunat, la fel de minunat ca un răsărit de soare într-o zi toridă de vară. Am zis că buzele tale sunt frumoase, dar în momentul în care buzele tale le acoperă pe ale mele, devin superbe. Am zis că-mi place calmul tău şi bărbăţia ta, pasiunea din nopţile pline de noi şi bărbatul care eşti. Am zis că mi-e dor de furtuna pe care noaptea ştim s-o creăm. O furtună frumoasă de vară, urmată de soare şi curcubeu. Am zis că strălucim fiecare separat, pentru că am fost facuţi să fim oameni buni, dar când suntem împreună scânteia poate fi văzută de o lume întreagă. Am zis că mă bucur de fiecare moment în care eşti prezent în viaţa mea şi sunt nerăbdătoare, dar totuşi răbdatoare să îţi simt mâinile peste corpul meu şi buzele perfecte, să-ţi simt braţele cum mă înconjoară şi să pot să te sărut, îmbrăţişez, răsfăţ cu mângâieri şi zâmbete.




...e joi şi îmi e dor de noi. [chit că teoria poate fi aplicată în fiecare zi a săptămânii, dar astăzi rimeaza].

...cuz I fall in love with you more and more with every day and every second that passes by.

IUBESC.

Iubesc. Pur, simplu, frumos. În mii de culori şi forme. Şi scriu despre asta pentru că asta simt. Îl simt prezent prin fiecare respiraţie. Îl simt aproape chiar dacă e atât de departe. Experimentez cele mai frumoase sentimente şi trăiri şi sunt o norocoasa...căci nu toată lumea ajunge să simtă ce simt eu acum.

Mă faci să vibrez şi să vad culorile mult mai intense ca altă dată.