Baietilor din viata mea.

Tu, S., ai venit si ai vrut sa ma futi. Normal, eram destul de mica [in gandire mai ales], nu aveam de unde sa iti stiu planurile, nu stiam sa premeditez astfel de lucruri. Desi eram la inceputul clasei a 9a, habar nu aveam de unele chestii pe atunci. Eram speriata, prieteni inca nu aveam sa le povestesc treburi de genul, desi atunci incepeam sa ma apropiu de A. Ai fost cel care m-a invatat ca iubirea nu vine in 2 zile si m-am despartit de tine chiar daca ai spus tuturor altceva.
Iubirea mea platonica, P. , a fost cel care m-a "initiat" si mi-a deschis gandirea. M-a invatat foarte multe lucruri, mi-a fost un prieten de nota 10* si a reusit sa ma scape de complexe. Eram inca mica, dar m-a ajutat sa cresc. A avut o influenta mare in viata mea si chiar am avut sentimente puternice. Ciudat. Niciodata nu am inteles ce se petrecea si eram naiva. Desi nu a fost pe deplin sincer cu mine, il apreciez foarte mult. Am petrecut cu el momente excelente, am impartit o imensitate de sentimente si de lucruri. El a fost cel care nu avea intentia sa ma futa. Imi era prieten, iar eu eram prea oarba sa vad unele chestii. Ii multumesc pentru tot ce a facut pentru mine si pentru prietenia care inca mi-o ofera. [iar pentru D., "jos palaria".-e un om deosebit.]
Apoi a fost M. :) Un baiat bun de la care imi cer scuze ca l-am facut sa sufere. Nu am intentionat niciodata sa fac asta. El a avut grija de mine, a incercat sa ma faca sa nu ma mai gandesc la P., dar nu a reusit. Totul a fost un esec. Total si rotund. Poate a fost cel care a tinut la mine cel mai mult, desi mereu ii spuneam ca nu exista iubire dupa cateva zile. [lucru de care nu mai sunt asa de sigura.] M-a sufocat cu telefoane, dar eu nu intelegeam cat era de important pentru el sa imi auda vocea. Acum inteleg. Acum, in sfarsit, constientizez si eu. Multumesc si astept sa imi poti fi prieten :)
G. - Nu stiu. Vag. Intens. Totul a inceput dintr-o prostie. Betie. Provocare. A fost frumos. Dans. Lateral de casa [:))]. Sarut. Pierce pierdut. Tigari furate. O multitudine de lucruri in cateva ore. Lui ii multumesc pentru ca a fost prima persoana care a reusit cu adevarat sa ma faca sa inteleg ca mai exista si alti baieti pe langa P. Dubios, stiu, dar interesant. Intensitate de cateva ore. Multe zambete si rasete. El mi-a deschis ochii si chiar daca e un om extrem de complicat, ii multumesc pentru prietenia(?) care mi-o ofera. Vorbim rar si mult. E cel cu care vorbesc orice. Pana si despre masini. :) E un narcisist ca si mine. El e varianta mea masculina. Sau invers.
Apoi a intrat in viata mea D. Atunci au inceput "zilele nebuniei". Inceputul a fost ciudat, bizar. Eram speriata si fericita. Adrenalina imi umplea zilele. Batai de inima nejustificate. Dupa trei zile am inceput sa il inteleg pe M. Incercam sa neg existenta vreunui sentiment asemanator cu iubirea. Tremuram cand ma atingea. Inca o fac. El m-a preluat din mainile lui P. si a continuat "formarea" mea. Cu el am avut nopti nedormite, libertate de exprimare, distractie si mult sentiment. Lui ii multumesc pentru atentia acordata. Pentru momentele de neiutat si extazul ce mi le-a oferit. D. e inca in inima mea. De la el imi cer scuze pentru vanataia de la ochi si ii multumesc pentru ca imi accepta copilariile. Pe el il astept mereu sa vina. De D. mi-e intotdeauna dor. :)