Uite cum trebuie sa arate o scrisoare adolescentina creata de un tanar aflat la 5 secunde de geam si la 1 ora jumate distanta de ea, la o ora si 31 de minute distanta de ea si prima gura de coniac, la o ora si 32 de minute distanta de un esec sexual cu un deznodamant subit, la 2 zile distanta de o speranta si Cronos asta nu face nimic altceva decat sa dea motivatie conditiei mele lasandu-ma un calator prin timp iar tot ce imi ramane de facut este sa imi cronometrez bataile inimii pana la materializarea unei dorinte desi se zice ca nu exista timp si spatiu, doar o legatura intre ele, tind sa cred ca nimic nu se consuma ci se transforma asa ca imi voi transforma timpul intr-o barca care sa pluteasca sper un tarm, spre postul unde mi-am lasat bagajele si identitatea.
Compar statul aici cu achitatul unei facturi din celebrele cozi romanesti, odata ce ajungi la ghiseu intelegi ca cel mai bine ar fi sa nu fi dator cu nimic si sa iti faci propriile cozi la care sa stea lumea in timp ce tu esti liber sa te bucuri de coada unei fete brunete insiruind o alta coada de copii cruzi dornici sa intre in unul din ghiseele tale. Sunt destul de lucid si vad bine piesele de sah, daca pana acum credeam ca sunt un jucator bun sa stii ca m-am inselat amarnic, de-abia invat sa vad cat de prost joc, fac plecaciuni orizontale mai marilor mei muschi in speranta ca voi fi un luptator mai bun, mai sigur si mai sanatos insa un om ca mine are nevoie de substante si vreau sa folosesc orice substanta pentru a dobori zidurile de "sa nu mai faci" din jurul meu, sa smulg limba care imi spune ce sa fac si cand sa tac, ma apasa peretii astia si a inceput sa imi placa antrenamentele lor, voi merge cu capul plecat de acum inainte, iar la final voi scoate sabiile ce mi-au fost ascutite de toate greutatile prin care am trecut.
Sunt tripat pe realitate, am coborat de pe toti norii dar zambesc visand in continuare lumea mea imaginara, unde nu se vorbeste limba maghiara. :)) Daca stau bine sa ma gandesc, DJ Tiesto ar fi arestat in romania cu "r" mic pentru piesa Traffic, cine stie poate nici eu nu sunt copilul lui tata si poate totul este o minciuna cu picioare scurte fugarita de adevar care defapt nu se poate deosebi pentru infatisarea lor geamana si daca ma mai gandesc mult mi-as dori sa fac un salt in timp pana in 1986 sa ii bag la tata in buzunar un prezervativ ca cica daca te nasti dintr-o explozie de cauciuc vei muri din aceiasi cauza.
Imi permit sa fiu nebun, dar nu ca altii care au dat limbi mai tarziu locului de unde au iesit, nici sa ma indragostesc in direct la OTV, sa caut nora pentru mama ci doar dinte pentru dinte, iar sida de cartier si argintul viu, blesteme si nenoroace le tratez babeste cu alexandrionul din antreu. As dormi mai linistit daca perna de sub cap ar fi de la VIVA for ever. M-am intrecut pe mine deja la ora asta in care neuronii imi debiteaza o cantitate neglijabila de aberatii mai mica sau egala cu 0, sunt bine dispus, poate am si o cafea langa mine si poate scriu cu mainile in buzunar.
In rest traiesc ziua de maine la fel ca ieri si azi e o zi importanta, nu m-am lasat de fumat si am atatea lucruri de facut ca trebuie sa ma culc dupa ce inchei epistola. Hotel pentru netrebnici :) cu stelele la iesire pe cer. Am in rest niste sculari de pula explicabile si plauzibile, iar cateodata imi tin mana sub fund pana imi amorteste in speranta ca la atingere voi simti mana straina de femeie...dar in zadar ca nimic nu e ca "Fifi".....
O pierdere nu e niciodata usor de acceptat, desi trebuie sa ne gandim ca ii e mai bine unde merge. Toata viata asta este de fapt o pregatire pentru adevarata viata, suntem supusi la multe incercari si uneori ne lovim de boli mai mult sau mai putin grave. Nu am fost niciodata foarte apropiata de bunicul meu, dar mereu l-am iubit. .nu ai cum sa nu iti iubesti familia. A fost o persoana care nu isi prea arata sentimentele, era rece, dar in momentul in care am fost la el la spital, dupa prima operatie, m-a mangaiat pe cap, coplesindu-ma astfel de emotii care au sfarsit cu lacrimi. Atunci am inteles cu adevarat cat de mult il iubeam. Astazi a incetat sa mai fie fizic alaturi de noi, dar ne va supraveghea si ne va ingriji dintr-un loc mai bun. Astazi, oficial, declar ca mi-am iubit, imi iubesc si imi voi iubi bunicul, chiar daca nu eram tocmai nepoata lui preferata.
Mi-ai rapit fericirea pentru ca aveai impresia ca eu ti-am rapit-o tie. Nu a fost asa. Si tu stii asta. Te-ai razbunat pe un simplu om in cel mai urat mod posibil si pentru asta nu mai iert. Mi-ai distrus visele si sperantele pentru ca esti o persoana incapabila sa si le urmeze pe ale ei. Dar nu uita ca eu pe el il iubesc si el pe mine ma iubeste. Simplu. Atat si nimic mai mult.
Nu va mai prefaceti ca va pasa ca va injur cu indiferenta. Mai bine va vedeti de voi, de viata voastra de catrateri si de visele voastre de 2 lei 3 lei, 3 lei 2 lei.
Cand te astept, nu vi. Cand vi, nu mai esti asteptat. Pleci si nu te mai intorci la mine decat atunci cand esti prea plictisit de ele..de corpul lor prea perfect. .de mintea lor acoperita de praf. Cand vi, privirea ti-e incetosata..ai vrea sa cred ca regreti, dar uiti ca eu nu sunt ca ele. Inainte ne sincronizam perfect, pentru ca nu iti stiam jocul. Atat de murdar ai devenit, Amigo. Si pleci...lasi in urma ta doar parfumu-ti care in trecut imi placea atat de mult...Recunosc, mi-e dor de tine, dar daca te chem ajungi prea tarziu. Haide cand am nevoie de tine si fa-ma sa tremur din nou.
*Tot ce mai am acum de la tine este ecoul zilelor senine. *Tot ce mai am acum de la noi este ecoul noptilor cu ploi. *Tot ce mai am acum din trecut este ecoul timpului pierdut.
O luna: August O zi a saptamanii: Sambata O parte a zilei: Seara O direcţie: Inainte O planeta: Saturn Un film: The Shawshank Redemption Un lichid: Pirosh Szirup / Berula cu Sirop :X O piatra: Diamant Galben Un tip de vreme: Zilele geniale de vara Un instrument muzical: Chitara O emotie: Incercarea Fericirii Un sunet: Sunetul valurilor ascunse intr-o scoica in timpul iernii Un element: Focul Un cantec: Morcheeba - Undress Me Now sau Enjoy the Ride. O carte: Colectionarul - John Fowles Un scriitor: John Fowles Un personaj de fictiune: Mihaela din Invitatie la vals - Mihail Drumes Un oras: Cluj-Napoca O aroma: Scortisoara O culoare: Rosu Un material: Catifea Un cuvant: "Sentiment" O parte a corpului: Mainile O expresie a fetei: Zambetul Un personaj de desene animate: Jerry O forma geometrica: Spirala Un numar: 3 Un mijloc de transport: Motocicleta O haina: Camasa unui barbat
Dau leapsa mai departe lui: "Too silly for you" , Sandrei si Monicai [daca vrea.]
Astazi mi-am dat seama ca intensitatea sentimentelor mele depinde defapt de starea mea de spirit. Am, ca orice fata, momente in care nu suport sa am in fata ochilor pe niciun reprezentant al rasei masculine, am momente cand imi vine sa imi bag picioru, sa renunt, sa las naibii relatia asta, dar nu m-as putea ierta niciodata. Toata viata am fost o sentimentala de rahat, pun totul la suflet, sunt alaturi de cel care are nevoie de mine, acum sunt alaturi de EL, asteptand in schimb sa fie si el alaturi de mine, iar la prima mare dezamagire pe care mi-o ofera intinsa pe tava, ii multumesc din inima si imi vad de drumul meu de cacat. Acum, de exemplu, iubesc. Astazi sentimentele mele bat la cote maxime pe ceasul reprezentant al inimii mele. Astazi tot ce as vrea e sa-l tin in brate si tot ce pot sa spun e ca imi bag tot ce am mai scump in ea distanta de rahat. Pot sa declar ca sunt multumita de mine, ma apreciez pentru tot ce pot sa indur, astept cel putin un multumesc dar nu spus cu vorbe, ci sa simt cu sufletul. Nu pot sa spun ca nu astept iubire, pentru ca defapt asta isi doreste orice fata. Intr-adevar vreau iubire, dar nici aia nu o astept cu vorbe. Un gest valoreaza mai mult decat 1000 de cuvinte. Inchei aici si va las sa ascultati piesa zilei mele, iubiti-va mult cu Mircea Radu, mancati multa ciocolata, ascultati muzica buna si aveti rabdare ca o sa fie bine la un moment dat pentru toti. Doamnele-ajuta !!!
Pentru ca pierdem cate ceva in fiecare zi. Pentru ca suntem in continua metamorfoza. Pentru zambete. Pentru noptile noastre bete. Pentru regrete. Pentru simplul fapt ca iubim si totul se intoarce impotriva noastra. Pentru descompunere. Pentru prieteni. Pentru muzica sufletului nostru. Pentru lacrimi, urlete, tigari, alcool si disperare. Pentru respingeri. Pentru imposibilitatea adaptarii. Pentru "pula mea" spusa in nestire. Pentru prostie. Pentru dorul care incet, incet e extirpat. Pentru asteptarea inutila si speranta desarta de "ceva bun". Pentru nervi. Pentru ca mereu credem ca daca iubim, lumea va fi mai buna. Pentru cea mai groaznica noapte. Pentru frica din sufletul meu. Pentru ca stiu ca nu sunt iubita. Pentru ca totusi, merit iubire. Pentru tot. Si in final pentru tinerete si dramele ei.
Am zgariat privirea purtatorului de dorinta cu un zambet si m-am lasat dusa de valul amintirilor pana in momentul in care el a fost strivit de tentatie si mi-a zambit usor. Mi-am aprins o tigara care se transforma, mecanic, la fel ca in alte dati – in scrum. Astazi as fi vrut sa refuz cafeaua, tigarile si orice dependenta care ma poseda. . dar am intrat in barul din coltul strazii si mi-am comandat o cafea. Deja cunoscandu-mi doleantele, chelnerita mi-a pus pe farfurioara lapte condensat si 3 plicuri de zahar. Am luat cana, m-am asezat pe canapea si mi-am aprins o tigara. Apoi alte trei. A trecut o ora si corpul meu inca zacea inconjurat de prea mult fum. Dupa cateva momente am luat hotararea sa ies de acolo. Singura. Afara era placut, soarele imi zambea cu urme de ironie, dar eu tot il iubesc. El ma reprezinta, imi da energie. Am fost inconjurata de imbratisarea valului de caldura, am schitat un zambet si inima a inceput sa imi tremure de emotie. Inexplicabil, dar un sentiment de bine m-a luat pe sus si m-a purtat spre meleaguri de mult uitate. De astazi voi zambi mai mult pentru ca de astazi simt eu ca e primavara in sufletul meu.
Inceputul, din cate imi amintesc, nici nu se putea sa fie mai ciudat decat a fost. Prea rataciti eram amandoi, incercand sa ne regasim intr-un shot de tequila multiplicat si cateva tigari imprumutate. Sunetul infometatilor de distractie din club ne vâjâia in timpane. Intamplarea a facut sa ajungem in acelasi club, in aceiasi seara, fiind la fel de ravasiti amandoi. Sufletele noastre pierdute s-au intalnit la o duma. Le-am spalat in alcool si le-am afumat cu nicotina. In seara aia am schimbat locatia de trei ori. In seara aia mi-am pierdut ochelarii de soare pe care ii iubeam, dar am castigat o samanta de speranta inauntrul meu...care, sincer, nu credeam ca va ajunge sa creasca. A fost magica, dar mult prea inconstienta miscarea mea. A fost prima data cand mi-am zis “Fac ce vreau, fac ce ma taie capul”...si cam asa s-a intamplat. Au urmat cinci zile de delir inexplicabil. Nu intelegeam ce mi se intampla. Apoi am plecat din localitate impreuna cu el si am reusit sa ma deconectez de toate tensiunile si persoanele de aici. Abia atunci, zic eu, s-a format legamantul...abia dupa ziua aceea am ajuns sa il doresc din ce in ce mai mult. Simteam ca m-am regasit, simteam ca sunt din nou protejata si am fost contaminata cu nevoia de a scrie despre el. Frica abandonului inca statea in inima mea cu dintii si ghearele scoase...probabil inca mai e acolo, dar pur si simplu am invatat sa o ignor, sa o inlatur din drumul meu. Indepartarea noastra a insemnat de fapt, apropierea noastra. Revederea va fi explozia de sentimente si protectie. Il astept la un pahar de vin roz si un pachet de tigari numai pentru noi. Si ii ofer “totul” meu...in limita stocului disponibil.
Asa a inceput totul. Acum sase luni. Nicio zi in plus, niciuna in minus.