Adrian Păunescu - Oraţie de nuntă

Astfel după tine se încheie toate.
Trag oblonul negru la fereastra mea.
Nu mai vreau decepţii, vreau singurătate,
Nu mai vreau iubire, voi abandona.

Avusesem dreptul şi eu, ca oricare,
La o nebunie, la un ultim glonţ
Ultima speranţă, ultima-ncercare
Dar în magazie era doar gablonz.

Nu-i nici o problemă, toate-s foarte bune.
Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta să neg…
Şi cu pasiune, şi cu voluptate
Şi credeam în tine, vrednic şi întreg.

Hai, întinde mâna pentru despărţire
Schimbă-ţi telefonul, că şi eu mi-l schimb
Salutări miresei, salutări la mire,
Poate se rezolvă toate între timp.

Intră în mulţime, nimeni n-o să ştie
Două, trei persone care ne-au ascuns,
Eu voi ţine minte scurta nebunie
Şi-ntrebarea noastra fără de răspuns.

Firea ta ciudată n-o voi regăsi-o
Nici n-ar fi nevoie, tu rămâi un mit.
Nuntă fericită, te-am iubit, adio,
Nu întoarce capul, pleacă, te-am iubit!

Vezi că se confirmă bârfa despre mine:
Te-am lăsat deodată crud şi nefiresc
Totuşi ţine minte, ţine bine minte
Te salvez de mine fiindcă te iubesc.

Verdele e minunat. Verdele intensifică, dă culoare, amplifică tot. Îţi oferă ceva de două ori mai bun decât ceea ce ai tu. Plăcerea va fi de două ori mai bună, muzica la fel, orice emoţie şi orice gust...Toţi porii se vor deschide şi vei simţii tot ce se întâmplă în corpul tău şi vei auzi orice mişcare din jur, până şi paşii grăbiţi ai unei furnicuţe. Orice vers pe care credeai că îl înţelegi, îl vei înţelege cu adevărat. Vei iubii, vei zâmbii, vei desena şi colora, vei gândii sau poate vei cânta de două ori mai bine. Şi e posibil ca "două ori" să fie prea puţin zis.






Semnat,
Alter ego-ul tau.

Te iubesc de mor

Cred că lumea asta e imposibilă. Oamenii - în general. Prea mulţi sunt preocupaţi de vieţile altora şi uită să şi le trăiască pe ale lor...Prea mulţi judecă, fără să se uite în propria lor curte. M-am săturat de toţi cei care mă judecă şi îmi spun ce să fac, ce să simt şi cum să gândesc. Mulţi sunt capabili de asta, dar atât de puţini sunt cei care se opresc puţin din tot delirul şi mă întreabă "Eşti ok ? Mai rezişti ?"
Atât de mult ajungi să iubeşti o persoană încât o urăşti tot atât de tare când vezi că nu are grijă de sănătatea şi viaţa ei..dar într-un final, tot din atât de multă iubire nu renunţi la ea. Nu ştiu să îndepărtez un om când e în necaz. Nu ştiu să uit de el şi nu pot să-l las. Cred că genul ăsta de iubire e "once in a lifetime" cum s-ar spune.
Nu mă interesează cine vede asta şi cine nu. Încerc să nu mă mai las afectată de prejudecăţile tuturor.

Mereu voi fi alături de tine.
High Hopes - Remember That Night - David Gilmour