Și-a petrecut ziua citind, încercând să scape de chinul din noaptea anterioară. Pentru că mereu când se întâmplă sa-și amintească un vis/coșmar, încearcă să-și dea seama ce anume în subconștientul lui l-a declanșat. Acum nu vrea asta. Așa că citește, își creează o nouă realitate.
Termină paharul de vin, termină și sticla, mai apoi sticlele și pleacă la non-stopul din colțul străzii să își mai cumpere.
Când se izbește de vântul rece de afară, de adevărata realitate, își amintește de ce a început prima sticlă, de ce a început primul pachet de țigări, de ce nu mai cântă la chitară și de ce nu mai simte mângâierea fină și delicată a ei. Pentru că ea a plecat și l-a lăsat cu zâmbetul amar, sufletul prăfuit, regretele târzii - toate acestea acoperite în cele 3 sticle de vin și 3 pachete de țigări - mărcile lui preferate.
-Ce prost am fost, și-a spus.
...și s-a întors spre casă.
Un comentariu:
femeia dragă, nu te-am mai citit de o mie de ani!
Trimiteți un comentariu