Un film prost.

Îşi ţinea ţigara între buzele crăpate şi privea în gol. Era dezbrăcat, stătea pe parchetul din camera verde şi asculta muzică. Ar fi preferat să aibă un pai, în fond şi la urma urmei e natural, mai sănătos, fără toate chimicalele posibile şi imposibile…ar fi preferat să fie la mare, undeva pe plajă, să respire aerul sărat şi să se întinda pe nisip, să închidă ochii şi când îi deschide să fie ea, acolo, lângă el, să-şi treacă mâna prin părul lui şi să-i sărute obrazul bărbos. Închide ochii şi parcă dorinţa puternică îl transpune exact în visul avut…era actorul principal dintr-un film perfect, când un acord puternic de chitara îl trezeşte brusc din visare. Ţigara era aproape de filtru şi fumul parcă dansa perfect pe muzica lui. Se ridică şi o aruncă în scrumiera arhiplină, schimbă muzica şi se duce să facă un duş. “Eram doar actorul unui film prost.” ..îşi spune în gând. “…dar măcar era filmul meu.”

You come to me. Find your ways into my bones, my joints, my veins.

Eu nu vreau să fiu o prinţesă sau o regină într-un palat, într-o poveste, peste mări şi ţări. Nu vreau nici măcar un palat. Ce să fac eu cu el ? Viaţa aia e prea complicată, prea tristă, prea rece. Totul trebuie făcut conform anumitor planuri, pentru că, doamne fereşte dacă strici imaginea roialităţii, s-a dus la naiba tot. Acolo aparenţele contează. Nu, nu vreau asta. Eu vreau să fiu prinţesă ta pentru că m-aş mulţumi să mă cuibăresc la pieptul tău în fiecare seară într-o căsuţă simpatică plină de desenele tale şi lumanările mele, ceşti pline de ceai verde şi roşu şi negru indulcit cu miere; şi cafea, da..cafea în fiecare dimineaţă cu două pliculeţe de zahăr şi puţin lapte....dar tu ai ştii că eu prefer capuccino şi m-ai surprinde de fiecare dată pentru că l-ai face cu iubire, exact aşa cu m-ai învăţat. Ne-am uita la filme, la documentare şi am asculta muzica ta sucită şi ne-am iubi pe muzica mea la fel de sucită. Am avea pe frigider o tăbliţă cu magnet şi ţi-aş scrie în fiecare dimineaţă cât îmi eşti de drag, dar de fiecare dată cu alte cuvinte şi sub alte forme, iar când aş veni acasă aş găsi din partea ta răspunsul prin tot felul de desene nebune. Ţi-aş aminti în fiecare zi "Să nu uiţi de inima ta" şi tu mi-ai surprinde în poze fiecare expresie dubioasă pe care ţi-aş adresa-o. Am ieşi în oraş şi împreună şi separat, tu cu prietenii tăi, eu cu ai mei, dar ne-am intoarce mereu unul la celălalt după toată agitaţia din cluburi. Duminica ar fi ziua în care ne-am relaxa. Ziua în care am sta în pat şi am citi. Apoi, după-masa am găti împreună şi am mânca, am bea câte un pahar de vin roşu, poate am fuma şi un cui şi am povesti. Ne-am relaxa unul în braţele celuilalt şi totodată ne-am oferi libertate. Acel spaţiu personal de care are nevoie toată lumea. Mi-ai pătrunde în inimă cu iubirea. Ţi-aş simţi dragostea în oase, în vene, în tot. Am face baie împreună cu multă multă spumă şi doar la lumina caldă şi calmă a lumânărilor. Ne-am certa din când în când din tot felul de nimicuri ca să ne oferim puţină adrenalină. Eu aş plânge şi tu te-ai supăra, ai da cu pumnul în perete, apoi m-ai strânge în braţe şi am rezolva conflictul.
Nu ar fi o viaţă perfectă din toate punctele de vedere, dar mie nu-mi trebuie perfecţiunea. De perfecţiune te plictiseşti. Dar ar fi viaţa noastră, în palatul nostru din povestea noastra.

Ane Brun - These days

Quien ?

El dolor que me dejo aquella obsession.

Substanţă toxică-i iubirea noastră.

Încă exişti în inima mea. Sufletul meu încă se luptă să se reîntregească, să adune toate cioburile provocate de ieşirea ta din viaţa mea. Marea e mereu în sufletul meu, fie vară, fie iarnă...şi fiecare val care se sparge la ţărm îţi şopteşte numele şi se pierde în nisipul ud. Te regăsesc în fiecare fum de ţigară. Faci parte din fiecare zi pe care o respir, chiar dacă am înţeles că prezenţa ta acum şi în viitor este nulă. Nu mai imi plang de milă, incerc să nu le mai vorbesc prietenelor mele de tine, tac şi merg mai departe - exact aşa cum m-ai învăţat. Aşa cum trebuie, de fapt. Nu te-aş mai vrea înapoi, nu mă înţelege greşit prietene...eşti trecutul meu frumos şi plin de amintiri cu câteva zgârieturi, aşa, ca de pisică. Îmi place să scriu despre tine pentru că orice piesă frumoasă pe care o ascult încă o asociez cu iubirea noastră înecată de ceva furtuni undeva în largul mării.
M-a zdrobit pierderea ta, îţi recunosc, dar de fiecare dată când îmi amintesc, îmi iau un moment de respiro şi îmi spun în gând că totul va fi bine până la urmă. Şi încerc să zâmbesc şi să fiu 100% implicată în orice conversaţie, dar uneori, parcă mintea mea prinde aripi şi zboară acolo unde eşti tu. Dar tu eşti Trecutul şi oamenii susţin că nu e bine să trăieşti acolo..că Prezentul e mult mai important. Şi oricum, tu ai insistat atât de mult să nu te mai iubesc şi să nu mă mai interesez de viata ta, ca ma îndrept cu paşi mărunţi spre asta. Îţi doresc tot ce-i bun, prietene. Mai am un ultim sfat, cel pe care-l dau tuturor, cel pe care-l scriu pe oriunde apuc..pe bănci, şerveţele, pereţi s.a.m.d. şi anume "Niciodată Să Nu Uiţi De Inima Ta !"

Te-am iubit, prietene. .şi o voi face mereu.

Big History - Baby

I will always love. Till the end of times.

C.D.B.

Adrian Păunescu - Oraţie de nuntă

Astfel după tine se încheie toate.
Trag oblonul negru la fereastra mea.
Nu mai vreau decepţii, vreau singurătate,
Nu mai vreau iubire, voi abandona.

Avusesem dreptul şi eu, ca oricare,
La o nebunie, la un ultim glonţ
Ultima speranţă, ultima-ncercare
Dar în magazie era doar gablonz.

Nu-i nici o problemă, toate-s foarte bune.
Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta să neg…
Şi cu pasiune, şi cu voluptate
Şi credeam în tine, vrednic şi întreg.

Hai, întinde mâna pentru despărţire
Schimbă-ţi telefonul, că şi eu mi-l schimb
Salutări miresei, salutări la mire,
Poate se rezolvă toate între timp.

Intră în mulţime, nimeni n-o să ştie
Două, trei persone care ne-au ascuns,
Eu voi ţine minte scurta nebunie
Şi-ntrebarea noastra fără de răspuns.

Firea ta ciudată n-o voi regăsi-o
Nici n-ar fi nevoie, tu rămâi un mit.
Nuntă fericită, te-am iubit, adio,
Nu întoarce capul, pleacă, te-am iubit!

Vezi că se confirmă bârfa despre mine:
Te-am lăsat deodată crud şi nefiresc
Totuşi ţine minte, ţine bine minte
Te salvez de mine fiindcă te iubesc.

Verdele e minunat. Verdele intensifică, dă culoare, amplifică tot. Îţi oferă ceva de două ori mai bun decât ceea ce ai tu. Plăcerea va fi de două ori mai bună, muzica la fel, orice emoţie şi orice gust...Toţi porii se vor deschide şi vei simţii tot ce se întâmplă în corpul tău şi vei auzi orice mişcare din jur, până şi paşii grăbiţi ai unei furnicuţe. Orice vers pe care credeai că îl înţelegi, îl vei înţelege cu adevărat. Vei iubii, vei zâmbii, vei desena şi colora, vei gândii sau poate vei cânta de două ori mai bine. Şi e posibil ca "două ori" să fie prea puţin zis.






Semnat,
Alter ego-ul tau.

Te iubesc de mor

Cred că lumea asta e imposibilă. Oamenii - în general. Prea mulţi sunt preocupaţi de vieţile altora şi uită să şi le trăiască pe ale lor...Prea mulţi judecă, fără să se uite în propria lor curte. M-am săturat de toţi cei care mă judecă şi îmi spun ce să fac, ce să simt şi cum să gândesc. Mulţi sunt capabili de asta, dar atât de puţini sunt cei care se opresc puţin din tot delirul şi mă întreabă "Eşti ok ? Mai rezişti ?"
Atât de mult ajungi să iubeşti o persoană încât o urăşti tot atât de tare când vezi că nu are grijă de sănătatea şi viaţa ei..dar într-un final, tot din atât de multă iubire nu renunţi la ea. Nu ştiu să îndepărtez un om când e în necaz. Nu ştiu să uit de el şi nu pot să-l las. Cred că genul ăsta de iubire e "once in a lifetime" cum s-ar spune.
Nu mă interesează cine vede asta şi cine nu. Încerc să nu mă mai las afectată de prejudecăţile tuturor.

Mereu voi fi alături de tine.
High Hopes - Remember That Night - David Gilmour

-Mai eşti cu el ?
-Nu, s-a terminat. Pentru totdeauna.
-Şi îl mai iubeşti ?
-O s-o fac mereu..
-De ce ?
-A fost prima mea iubire şi ştii cum se zice: "Prima iubire n-o uiţi niciodată."
-Până la a doua.
-Poate.
-De ce îl iubeşti ?
-Pentru tot ce nu văd ceilalţi în el..
-Plângi ?
-Nu.
-Ai lacrimi în ochi.
-Aşa sunt ochii mei când vorbesc despre el, strălucesc.
-Te-a părăsit el sau l-ai părăsit tu ?
-Iubirea ne-a părăsit pe noi.
-Şi cum te simţi ?
-Doare..
-Inima ?
-Tot.
-O să treacă..
-Aştept...

realitatea distorsionată.